Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘vlahuta’

CÂRMACII

Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împăraţi călări pe trestii.
Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi pe valurile mării!
Şi când cugeţi c-aceşti trântori, astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeţi şi crunt
Privesc azi din înălţime spre norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,
Când te uiţi cum se răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!
Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişei
Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!
Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!

Alexandru Vlahuta, Targoviste,1881,iunie

– – –

Poezie primită de la Brindusa Frunza, căreia îi mulţumesc.

Read Full Post »

Un vechi tolbaş de vorbe late,
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neaşteptate
Stăpân peste întreaga ţară.

Din ea-şi făcu o prăvălie,
Şi ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume să se ştie,
Prinse-a striga de la tarabă

Poftiţi aici! Oricine are
Obrazul fără de ruşine
Ş-o conştiinţă de vânzare…
Poftiţi să faceţi târg cu mine!

Prostie, lene, linguşire,
Eu cumpăr tot. Veniţi aici!
Şi cei mai nărăviţi din fire
Mi-or fi tovarăşi şi amici.

Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoateţiitorul,
Măriri, averi… Să vie-ncoace
Toţi trântorii ce le duc dorul!…

Aşa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
Şi muşteriii vin de zor.

În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari,
Câţi oameni fără căpătâi
N-ajunseră milionari!
Veniţi şi voi, străini calici,

Şi strângeţi tot ce-a mai rămas!…
. . . . . . . . . . . . . . .
Ce să mai faci? Ce să mai zici?

Sărmană ţară de pripas! (Tara de pripas-Al Vlahuta) Postare propusă de Brindusa.

. . . . . . . . . . . . . .

BLOGUL ZILEI : http://www.monica-macovei.ro/blog/?p=1505 

Read Full Post »

Zadarnic ! – Lupta se-nteteste,

Si nu-i alegere de arma.

Sub pumnul grosolan al fortei

Dreptatea celui slab se sfarma.

 

Durerile vin tot mai multe,

Mai mari si mai adânc simtite.

De unde sapi lumina, curge

Iar întuneric ce te-nghite.

 

Un pas, un gând, o scaparare,

Si îndoiala te-nfioara.

Pe umeri tot mai slabi apasa

Din ce în ce mai grea povara.

 

Sub planul sfânt de înfratire

Sporeste ura bestiala:

Tot omul e-un vrajmas la pânda,

Toata cruzimea e o fala;

 

S-azvârl-a patimilor valuri

Din subredele stavilare,

Si peste pulberea de pravili

Domneste oarba-nversunare.

 

Zadarnic gânduri razvratite

Izbesc eterna piramida,

Spre vârful careia cu totii

Se bat o cale sa-si deschida …

 

Mai sus, mai sus … scrâsnind se-ndeasa;

Sub multi prapastia se casca.

Nu tuturor li-i dat sa zboare,

Dar câti nu stiu sa se târasca!

 

Asupra omului de mâine

S-apleaca palida stiinta,

Si-l vede mai nervos, mai sceptic,

Mai înrait de suferinta …

 

Zadarnic! – Lupta se-nteteste,

Si nu-i alegere de arma.

Sub pumnul grosolan al fortei

Dreptatea celui slab se sfarma.

Read Full Post »