Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘yves montand’

          „Începînd această viaţă cu totul nouă, simţeam în mod nedesluşit că am avut un noroc nemaipomenit şi că depindea numai de mine să nu recad în existenţa mizerabilă din care m-a smuls Leplee„. Deşi continua să se vadă cu prietenii de odinioară, Edith se mută la un hotel de lîngă Place Pigalle. Nu departe de aici este şi celebra Moulin Rouge.

            Edith Începe lupta cu editorii pentru a-şi alcătui un repertoriu. Este foarte greu, pentru că este practic o ilustră necunoscută. Editorii nu riscă să-i ofere melodiile care îi plac ei. Se afla odată la editorul Maurice Decruck, în timp ce Annete Lajon repeta un cîntec tulburător. L’Etranger. „El mă privea cu ochii buni / de vise plini, ca de nebuni / cu stranii străluciri …” Edith îl învaţă, îl cere editorului, acesta o refuză dar tacit o încurajează. Leplee consimte iar Edith interpretează asest cîntec, fără voie, este drept.

            Într-o seară, este asistată fără să ştie, chiar de Annete Lajon în persoană. Politicoasă, aceasta afirmă că nu este supărată, că nu ştie dacă ar fi interpretat acest cîntec la fel de bine. Dar asta, nu o împiedică să cîştige ulterior cu această piesă, Marele Premiu al Discului.

            Tot Leplee îi organizează prima reprezentaţie de gală la Circul Medrano în 17 februarie 1936, alături de vedete consacrate : Chevalier, Mistinguett, Prejean, Fernandel, Marie Dubas. Nu după multă vreme, va avea apariţii radiodifuzate, iar  debutul de la Cannes o aşteaptă. Dar, lovitură de teatru : Leplee este asasinat ! Anchete judiciare, reporteri în goană de senzaţional, îi mănîncă timpul şi îi macină nervii. Lipsită de sprijinul lui Leplee, Edith primeşte lovituri dure de la cei care o antipatizau. Şi nu erau puţini! Totuşi, are cîteva oferte. Alege un bar din Place Pigalle. Dar publicul nu îi urmăreşte cîntecele. Publicul o vede ca fiind posibil implicată în asasinarea lui Leplee ! Ce! Piaf este un nume cumva ? Şi în definitiv, de unde vine făptura asta insignifiantă ? Odată, este chiar fluierată.

            Un impresar, îi face rost de un contract la Nisa. Încep momente grele pentru Piaf. Uneori, nu-şi permite o friptură şi o înlocuieşte cu spaghete. Are depresii. Revine la Paris cu perspectiva de a reîncepe să cînte pe străzi. Dar, îngerul său păzitor, veghează. Acesta se cheamă de data aceasta, Raymond Asso. Acesta, o ştia de mai multă vreme şi de-abia aştepta un prilej să o reprezinte. De la acest admirabil om află Piaf că o carieră de cîntăreţ nu se construieşte la cabaret, ci la Music-hall. Şi chiar îi obţine după stăruinţe îndelungate, un contract la ABC, un music-hall renumit din Paris.

            Edith triumfă ! Aici, Edith face cunoştinţă cu o artistă desăvîrşită, Marie Dubas. Care îi furase cîntecul Mon Legionairre. Dar de la care învaţă ce înseamnă un artist ardent şi cu care va rămîne prietenă. Micuţa Edith Gassion, fata unui circar şi a unei femei de morală îndoielnică, vagaboanda de pe străzile unui Paris devorator, fata care cînta la colţ de stradă şi eventual se vindea pentru te miri ce, intrase în lumea bună a spectacolului. Se împrieteneşte cu Marguerite Monnot. Aceasta este o celebră compozitoare a epocii. Muzica sa este ascultată peste tot în lume : Poveste de iubire, Mica Maria, Imnul dragostei, şi atîtea alte piese de mare succes. Împreună cu o altă cîntăreaţă, creează La vie en rose. Succes mondial!

            Dar, războiul bate la uşa făcînd şi desfăcînd destine. Edith, rămasă fără sprijinul lui Asso, îl ascultă la cererea acestuia pe Michel Emer cu o piesa nouă, L’Accordeoniste . Alt succes. La Moulin Rouge îl întîlneşte pe Yves Montand. După ce-l ascultă, îi recomandă să-şi schimbe repertoriul. Neconvins, acesta acceptă ezitind. Avea să-i fie ulterior recunoscător. DA!  Marele Montand, cel pe care îl ştim cu toţii, este acesta, cel modelat de Piaf ! Contează că între aceşti doi mari artişti s-a consumat şi o frumoasă poveste de dragoste ?

Read Full Post »