Luat în stăpînire de viaţa reală (îţi mai moare un prieten drag, iubita suferă un accident, copilul (major) mai are nişte piedici în viaţă, etc, şamd), eşti tentat să nu mai faci apel la substitutul vieţii reprezentat de internet. Şi te retragi din ireal suferind în tăcere, sperînd că ai resurse proprii de a traversa în singurătate, orice. Poţi? Nu ştiu… Chiar nu ştiu.
Cert mi se pare a fi că nimeni nu este singur pe (acest) pămînt şi mai ales, mi se pare că nimeni nu-şi poate aroga solitudinea ca fiind atot ştiutoare, atot biruitoare, atot rezolvitoare.
Duzina de cuvinte propusă azi de Vero, mi se pare a fi un îndemn la reflecţie: Tulburatoare, dragostea pune stapanire pe sufletul tau si binele celorlalti se evapora.
Aşa să fie? Probabil că da, probabil că nu. Cine ştie?
Excelentă mi se pare modalitatea de a propune cele douăsprezece cuvinte, într-un text coerent şi mai ales, excelentă mi se pare tema propusă pentru psi-luneală: binele tuturor.
Întreb: poate fi posibil binele tuturor printr-un asumat, altruism?
Altfel spus, la temă, aş spune cam aşa:
tulburătoare eşti, dragostea mea; sufletul tău îmi pune stăpînire pe tot ce năzuiesc: sinele şi binele, iubirea fără de talanţi a celorlalţi, hora şi diaspora ce sper că nu se vor evapora. Iubita mea, eşti ţara mea!
Celelalte duzini de cuvinte, le găsiţi ca de obicei, la psi
şi va fi mereu… ţara şi acasă al tău, popasul şi răgazul, începutul şi sfârşitul, lumina şi culoarea… aşa să fie mereu!
chiar dacă am tăcut, am simţit că duci pe suflet poveri. şi aş fi vrut să le alin măcar cu un gând. sper că ştii, l-am trimis ades…
acasă este acasă dar uneori, acest acasă mă apasă şi mă disperă…
Tulburător de simplu, tulburător de sensibil, tulburător de adevărat. Tulburată plec eu de aici, unde poposesc pentru prima dată. Frumos…
Bine ai venit şi mulţumesc, Adriana. Te mai aştept cu drag 🙂
M-am întrebat de ce lipsești , de ce nu-ți găsesc mesajul pe nicăieri dar cum tu ne-ai învățat cu plecările tale intempestive n-am știut ce să cred. Din păcate necazurile nu se evaporă precum aburii dimineții…
Toate trec Carmen, toate trec. Unele trec tare greu…
[…] și- au făcut tema : Scorpio, Mariana, Ioana Soglu, Vero, tibi, Adriana, lili3d și draga noastră […]
Îmi pare rău pentru suferinţa ce ţi-a fost dată spre tulburarea sufletului. 😦 Te înţeleg şi îţi sînt alături în gînd bun.
Şi ca să răspund şi la întrebarea ce-a rămas stingheră, am să spun că da, eu cred că e posibil binele tuturor prin altruism, fie el asumat ori nativ. Eu unul lucrez la asta de cînd mă ştiu.
Îţi doresc linişte sufletească şi sănătate ţie şi celor dragi!
Mulţumesc, Dragoş.
Reţin răspunsul tăuz cu bucurie dar şi cu scepticism.
Sper totuşi, să mă înşel.
[…] scris psi, Mariana, Ioana Soglu, Vero, tibi, Adriana, lili3d, Dictatura Justitiei, Dana […]
Nu stiu daca poate fi posibil binele tuturor printr-un asumat altruism, dar binele cuiva in mod sigur, da.Nu toata lumea accepta ceva la schimb….
Sunt cu gandul la tine, Tibi…si alaturi de tot ce viata ne ofera, bune sau rele….
Bună soluţia ta: dacă fiecare dintre noi, ar avea grijă de cîte cineva, viaţa ar fi mult mai frumoasă. Mulţumesc, Jekylla 🙂
„Poate fi posibil binele tuturor printr-un asumat altruism?”
Iisus este Raspunsul!
Nu stiu ce teorema ori stiinta din lume ar putea combate acest adevar venit de dincolo de noi.
In esenta noastra- desprinsi din aceeasi Sursa- suntem trimisi aici pentru a ne intelege, a ne ajuta, ierta si a ne iubi . Pe pamant, singurul act de identitate cu care am fost lasati vremelnic este corpul subtil (Sufletul) . Creatorul nu a dat nimanui act de proprietate pe pamant doar o singura tema pentru acasa- Starea de “A fi” . La asta lucrez si astazi, de Sfantul Ilie! 🙂
Bun răspuns dar dacă aşteptăm a doua venire a lui Hristos, mă întreb dacă mai rămîne cineva de mîntuit 🙂
Cine asteapta,asa ramane in stand-by!
Asteptare? Intr-o oarecare masura e o asteptare:sa ajuti un om sa zambeasca cand totul ii pare pierdut, sa hranesti un flamand, sa ingrijesti un suferind , sa fii langa umarul celui ce sta sa cada, sa fii alaturi de aproapele tau fara sa astepti nicio rasplata ! In infinitul mic e o lume ,a mea, a dvs. si lumile celor care SUNT! Si suntem cu calauza langa noi. E asteptare ? De ce trebuie sa fii mantuit de Iisus a doua oara?
Nu a fost de ajuns o singura data? Resorturile lumii se vor stinge doar daca va muri Increderea.
Nu eu cer mîntuirea a doua oară. Aşa spune Scriptura.
Şi da, ai dreptate: aşteptarea cu mîinile în sîn este mai păcătoasă decît faptele păcătoase 🙂
„Aşteptarea cu mîinile în sîn este mai păcătoasă decît faptele păcătoase” 😛
E o axioma ! 🙂
E o vorba : La judecata divina se pot avea in vedere faptele savarsite si efectele!
(Asteptarea cu mainile in san – mi-ati amintit de calugarii budisti 😛 )
„Nu eu cer mîntuirea a doua oară. Aşa spune Scriptura.”
(nu am facut nicio referire la vreo cerere a cuiva)
Scripturile, din cunostintele mele, pomenesc de o pregatire a sinelui si o innoire a fiecarui suflet pentru a doua venire a lui Iisus!
Dragă Brindusa
Ştii că am mai spus că nu am competenţe pe acest subiect.
Zic şi eu ca un nepriceput ce sînt, cîte ceva 🙂
Cert este că evreii îl aşteaptă pe Mesia, musulmanii pe Mahdi.
Singurii care cred că Iisus a venit deja, şi aşteaptă Parusia, sunt creştinii şi evreii meseianici. NU?
Domnule Tiberie! ”Maranatha!” 😛
Chiar nu sunteti nepriceput!( eventual usor …malitios)
Din putinele mele cunostinte ( nici vorba de competente! :P) „singurii care cred că Iisus a venit deja, şi aşteaptă Parusia *a doua venire a sa* , sunt creştinii şi evreii meseianici si parca si musulmanii ( Mahdi nu e mantuitorul?)
Poate gresesc!
Dragă Brindusa
Din cîte ştiu eu, Profetul Mahomed s-a născut (anul 570 AD) după ce tatăl său pămîntesc, decedase. Mama sa, a murit cînd Mahomed avea numai şase ani; a fost adoptat de un unchi al său, care l-a învăţat atît VT cît şi NT. De aceea Coranul, este plin de reverenţă pentru Moise, Abraham şi Iisus( Isa în terminologia arabă). În definitiv, Mahomed a fost un politician abil, care a ştiut să speculeze gravele disensiuni din (şi dintre) cele două tabere religioase ale vremii (pe acele meleaguri), respectiv evreii şi creştinii. El a preluat noţiunea de Dumnezeu Unic, a preamărit Profeţii Biblici dar, a ştiut că este vremea pentru o nouă cale către Dumnezeu, cale care avea să fie unificatoare pentru toate triburile de mercenari hm, arabi, care luptau pe atunci, pentru cine plătea mai bine. Mahomed l-a recunoscut pe Isa ca simplu profet şi a decretat că Mahdi este CEL AŞTEPTAT pentru Mîntuire. Restul, este istorie scrisă de oameni, pentru oameni. Poveşti. 🙂
Ai o nominalizare la mine pe blog 🙂 http://www.dordefemeie.com/2013/07/20/multumiri-cu-dor/
He he. Mulţumesc frumos dar, glumeam 🙂
Nu cred că solitudinea vindecă sufletele, Tibi. Gânduri bune îți trimit și eu din depărtări.
Mulţumesc frumos, Simona. Mai ştii că te iubesc, da ? 🙂
Bon. Află de la mine că la mine tăcerea în momentele cumplite, funcţionează. De ce? Habar n-am dar, aşa este!
🙂 știu!
La mine nu merge tăcerea. Adică, merge, vreo 2-3 minute și apoi….
[…] psi©, Scorpio, Mariana, Ioana Soglu, Vero, tibi, Adriana, lili3d, Dictatura Justitiei, Dana Lalici, Sonia, Some […]
M-ai lasat pe ganduri si inca nu pot iesi din dilema. Oare e mai usor sa iti duci durerea daca te retragi in real sau in ireal? Cred ca depinde de fiecare din noi. Personal, am ales sa ma „vars” in lumea virtuala a internetului…
Dragă Dana, este o chestie strict personală. Nu se poate generaliza şi desigur, nu există soluţie universal valabilă. Ca să glumesc puţin, îţi spun o snoavă: atunci cînd sînt întrebat cu nevinovata formulă „ce mai faci?” răspund neutru pentru că ştiu prea bine că dacă spun BINE, pot să fiu invidiat; dacă spun RĂU, pot fi ridiculizat (mare fraier 🙂 ). Deci?
Personal, prefer tăcerea şi aşa cum am mai spus mai sus, pînă acum, a funcţionat. Nu o recomand…
ps.chiar şi această postare şi cea pre-anterioară, mă contrazic flagrant, pe mine însumi 🙂
🙂 Cred că merge un zâmbet şi-atât. Ne tulbură destule, de ce să ne mai tulbure şi cuvintele altora? De-aceea ne retragem câteodat’.
Era şi-un semn de întrebare pe-acolo, pe undeva…
Aşa e. Am pus semnul unde trebuia?
L-ai! 😛
Tibi draga, sunt si eu prin zona. Alaturi.
Chiar cred ca, intr-un fel, nu suntem singuri. Cumva suntem legati unii de altii printr-un soi de fire invizibile si delicate.
Iti las un zambet bland. Si-un gand bun.
Ştiu Mihaela ştiu, şi-ţi mulţumesc, pentru.
Mnoh. Poate voi veni vreodată prin preajma ta, şi să vezi tu atunci, tolocăneală 🙂
Şi mai ales, vorba ta: zîmbete + zîmbete şi gînduri minunate.
[…] douăsprezece cuvinte și…cuvântătorii lor: psi, Mariana, Ioana Soglu, Vero, tibi, Adriana, lili3d, Dictatura Justitiei, Dana Lalici, Sonia , Vienela, Alma Nahe, Calin, dor, […]
Ne mai întristăm, ne împiedicăm, din când în când ne retragem în cochilia noastră, care ne ferește de tot și de toate, ne înăbușim, scoatem un deget, deschidem fereastra, afară lumea își duce cursul ei, generos, soarele ne încălzește , pe pământ este ( încă, loc pentru toți), așa că „Bună dimineața, Tibi!
Da, Gina, uneori se întîmplă să mai prcvesc dimineaţa, ca pe un nou început de lume. Totuşi: soarele nu ne încălzeşte pe toţi, la fel.
Mulţumesc pentru comentariul tău, anterior.
Ştiu că la acest comentariu – al meu -, nu voi primi răspuns 🙂
Iubita mea esti tara mea, sau tara mea esti iubita mea, ambele expresii atat de pline de sens.
He he heeee şi iarăăăăă, he 🙂
Eram sigur că TU, vei descifra mesajul!
Îmi place de două ori ce citesc la tine, dragă Tibi:
1. așa cum scriam pe blogurile lui Vero si Dor, îmi plac la nebunie textele în care sunt concentrate cele douăsprezece cuvinte în câteva rânduri doar…
2. ai propus reflecție asupra unui aspect…Ceea ce înseamnă că nu ne oprim la „structura de suprafață”…
Sincer să fiu, şi pe mine mă uimeşte uneori, cît de concentrat este mesajul meu, recitindu-l 🙂 .
😆
Solitudinea nu ne ajută să trecem peste încercările vieții. Uneori nici prezența unor oameni care să empatizeze cu noi nu duce la rezolvarea problemelor. Dar le face suportabile.
Țin pumnii strâns ca toate să treacă cu bine.
Am trecut prin toate fazele de încercări posibile, dar nu şi prin toate fazele de încercări, imaginabile. Toate trec. Mulţumesc pentru sprijin.
Tu ești atât de ca mine…și taci ca mine! Sau eu ca tine…nu că ar mai conta!
Și înțeleg, al naibii de bine, prin ce treci!
Frumoasă duzină, Tibi! Ca de obicei, scurt, concis. logic și inteligent!
Acum…recunosc că eu, după primele cuvinte „tulburătoare eşti, dragostea mea; sufletul tău îmi pune stăpînire pe tot ce năzuiesc”…mă așteptam ca iubita să fi fost o iubită, nu țara:) Așa mă pregătisem sufletește, pentru o iubire nebună și tulburătoare :)))
De oricîte ori mă supăr pe ţară, îmi aduc aminte de un banc:
– Îţig, tu eşti mîndru că eşti evreu?
– Sigur că sînt mîndru, că dacă n-aş fi, tot evreu aş fi!
Aşa şi eu: de cîte ori mă supăr, îi declar că o iubesc.
Ei, Tibi, binele tuturor e o figura de stil caci necazul azi e la mine, maine la tine, si nimeni nu scapa fara sa dea tributul de suferinta! Suferintele sunt anume puse ca sa ridicam ochii si sa ne punem intrebari! Coincidente nu exista! Sunt doar chemari ale destinului spre a-l perfecta!
Sunt in Bucuresti sa iti trimit fierbinti salutari! 🙂
Te îmbrăţişez cu mare drag, Cita! 🙂