Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘pastile’ Category

De ce-aş fi trist?

Chiar n-am de ce, pentru că anul acesta are semne bune către foarte bune.

Peste cîteva zile fiul meu va împlini o vîrstă rotundă, draga mea soţie mă va invita să-i celebrez o anume sumă de ani la începutul primăverii, în luna aprilie un drag nepot de frate va împlini o vîrstă care-i va marca maturitatea, iar către sfîrşitul lunii mai, draga mea nepoată care poartă numele mamei mele, Maria, se va declara iar, împlinită  ca femeie care le-a dat viaţă celor doi copii frumoşi pe care i-a dobîndit împreună cu soţul său atent, iubitor şi îndatoritor.

Şi, încă. La începutul lunii mai, sora mea îşi va mai adăuga un an de viaţă!

Aşadar, de ce-aş fi trist? Sincer, nu-s!

Trec lejer peste lunile de vară deşi am ce spune şi despre aceste luni – dar nu vreau – şi merg întins către toamnă. Toamna în care m-am născut. Sfîrşitul de septembrie pe care nu vreau să-l mai apuc. În rest, va fi tăcere.

De ce-aş fi trist?

 

 

Anunțuri

Read Full Post »

Precizare

“Ne putem bucura pe deplin de viaţă abia în momentul în care înţelegem ce sîntem şi ne asumăm aşa cum sîntem, indiferent dacă atingem, fie şi măcar tangenţial, nivelul aspiraţiilor noastre; popular spus, ne bucurăm deplin de viaţă abia atunci cînd ne simţim bine în pielea noastră, eliberaţi de imperative. Cred că viaţa este un dar celest şi nu întotdeauna sîntem capabili să ne înţelegem rostul pe această lume.”

Mă regăsesc în acest citat, pe deplin. Nu-i înţeleg pe cei care vor să facă din viaţa altora un amalgam al propriilor lor convingeri. Adică. Respect alteritatea dar nu pot fi de acord cu cei care neagă dreptul oricărui OM la demnitatea convingerilor sale, indiferent care ar fi acestea: etice, morale, tradiţionale, religioase. Nu! Chiar NU, pentru că în acest mod de a vedea lucrurile aş fi de acord cu o contradicţie în termeni, apropo de libertatea de opinie – care nu coincide – cu libertatea de exprimare a opiniilor.

Aşadar. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să se bucure de propria sa viaţă lăsîndu-i şi pe ceilalţi să se bucure de viaţa lor aşa cum doresc. Ce-i aşa greu de priceput?

Ps. Ar mai fi multe de spus pe această temă daaar, mă tem că acest subiect este deja  desuet în minţile celor care şi-au pierdut busola bunului simţ.

Read Full Post »

Oul

Cum spuneam alaltăieri, în faţa ferestrei mele e un cuib de turturele 🙂

Astăzi a apărut în cuib şi un ou….

DSC04903

Una dintre cele două păsări vine, cloceşte ce cloceşte apoi pleacă ea ştie unde sau de ce apoi iar vine şi cloceşte apoi iar pleacă.

DSC04907

Sper să nu vină îngheţul iar şi să piară puiuţul încă neeclozat

Hai primăvarăăă, HAI! 🙂

Read Full Post »

Fără titlu

Am primit astăzi un colet cu mai multe cărţi pe care le-am comandat la Polirom în urmă cu cîteva zile. În buna lor tradiţie, cei de la Polirom mi-au pus şi în acest colet – gratis- şi revista lor onorabilă, Suplimentul de cultură.

Subiectul Charlie, este expus pe larg. Preponderent, acest subiect este tratat prin prisma vederilor celor care clamează pe bună dreptate, că dreptul la opinie nu poate fi îngrădit dpdv legal, în nici-un fel.

N-am nimic împotriva dreptului de liberă opinie. Am în schimb o rezervă în ceea de priveşte dreptul la libertatea de exprimare. Chiar nu cred că poţi spune orice, oricum.

Concret. Am să mă refer la un articol scris de Florin Lăzărescu, articol intitulat Libertatea rîsului. Citez: toată viaţa am intrat în conflict cu oamenii care nu suportă o ironie, o glumă pe seama lor sau a anumitor lucruri pe care ei le decretează de la sine putere „cu-aşa-ceva-nu-se-glumeşte”. Dă şi exemple „la întîmplare”: profa (nu profesoara!) pe care o doare mereu capul, isterizată că zîmbeşti în bancă. Colega de clasă care tresare ofuscată că faci mişto de Eminescu. Malacul care pune mîna pe bîtă sau scoate cuţitul: rîzi de orice, dar nu de mama, ca şi cum mă-sa ar fi suprema valoare a lumii. Şamd.

M-am oprit aici  cu citarea pentru că mi se pare că s-a ajuns prea departe. Adică.

Admit la limită că toată construcţia umană despre divinitate poate fi o fantezie născută din obscurantism. Admit – în acest context – că personajele biblice ca Moise, Iisus, Mahomed, chiar dacă au fost certificate dpdv istoric în mod indubitabil, pot fi doar! expresia unor himere în care tradiţionaliştii cred, în timp ce ateii de rit darwinian, nu cred. Admit la limită, aceste raţionamente.

Dar. Dacă ajungem să credem că MAMA (fiecăruia dintre noi) nu este o valoare REALĂ, pe care să o respectăm, ajungem într-un impas: negarea propriei noastre existenţe.

Nu doar „malacul” îşi iubeşte mama. Îmi place să cred că TOŢI o iubim pe femeia care ne-a dat viaţă şi îmi place să cred că dacă renegăm sintagma „cu-aşa-ceva nu-se- glumeşte” sîntem oameni care păstrîndu-şi simţul umorului, nu batjocorim.

Ps. N-am! Crede fiecare, ce vrea. Şi fiecare dintre noi, poate să RÎDĂ cum vrea.

Read Full Post »

Turtureleeee

La fereastra casei mele e un cuib de turturele 🙂

DSC04897

DSC04894

DSC04898

De fapt, sînt guguştiuci care se deosebesc de turturele atît prin culoarea penajului cît şi prin obiceiuri. Totuşi, guguştiucii mai sînt denumiţi şi turturele cu guler deci n-am greşit prea mult în cele două versuri 🙂  . Dacă  aceste păsăruici au cuibărit de pe acum, oare primăvara este aproape?

Read Full Post »

Mă bucur că s-a încheiat şi acest episod absurd în care oameni ucid oameni pentru că au alte păreri.

Deplîng victimele ucise samavolnic.

Pledez hotărît pentru libertatea opiniei.

Dar.

Nu pot fi de acord că libertatea opiniei poate subsuma libertatea de a batjocori ceea ce alţii consideră a fi un reper moral, ca să nu folosesc sintagma reper sfînt.

Dacă în numele libertăţii de opinie batjocorim libertatea altor oameni la opinie sau la modul lor de a fi înseamnă că ceva e defect în modul unora dintre noi de a privi lucrurile.

Libertate de opinie înseamnă în primul rînd să fii onest şi să exprimi ce ai de spus în deplină libertate, ştiind că opinia ta nu ofensează modul altor oameni de a fi, pentru că libertatea nu poate fi exersată decît în vecinătatea libertăţii celorlaţi NU încălcînd-o sau batjocorind-o.

Dacă opinia ta se bazează doar pe persiflarea altora, asta nu-i nimic altceva decît obrăznicie agresivă. Ori după cum bine se ştie, agresiunea naşte agresiune.

Repet, deplîng victimele ucise în mod samavolnic.

Nimic nu poate justifica crima.

NIMIC!

Aşa că.

Nu sînt Charlie pentru că eu n-am puterea de a-i persifla pe alţi oameni, şi mă aştept ca şi alţi oameni să nu mă persifleze pentru modul meu de a fi.

Nu pledez pentru cenzură, nu pledez pentru legi care să interzică.

Pledez pentru revenirea la bunul simţ care ne-ar permite să convieţuim paşnic indiferent de convingerile noastre, fără să fim tentaţi de a ne constitui în instanţe care să condamne la batjocură modul altor oameni de a fi.

Ironia este ceva, gluma este altceva. Umorul este ceva, batjocura, altceva.

De aceea, eu nu sînt Charlie.

 

Read Full Post »

Sincer? NU!

Am căutat-o după ani şi ani de zile de la despărţirea noastră. Am regăsit-o surîzătore. Optimistă şi încrezătoare. Ce ne-a lipsit? am întrebat-o. Nu ne-a lipsit nimic, mi-a răspuns, ea. Nimic. Nimic altceva decît că tu, erai îndrăgostit fără să ştii, de altă femeie. De femeia vieţii tale. Ştiu asta, ştiu, i-am răspuns, ŞTIU dar, te iubesc şi vreau să rămînem măcar prieteni! Nu ştii nimic, mi-a răspuns, ea, nu ştii nimic! Bine, i-am spus, bine; poate că nu ştiu. Dar măcar prieteni mai putem fi? Şi mi-a răspuns: sincer? NU! Nu mai vreau să aud de tine, nu mai vreau să ştiu ce faci sau ce nu faci. Nu mai vreau să cred că exişti. Uită de telefonul meu, uită de tot ce ne-a legat vreodată. Uită şi că eu am existat în viaţa ta. Ştii că dacă fac asta (uit de tine etc), i-am spus, înseamnă că între noi, intervine cumplitul neant, da? Ştii că… M-a întrerupt cu violenţă: sigur că ştiu. Pleacă! Am plecat, ce era să fac? Am plecat.

Fata asta, a avut dreptate: femeia vieţii mele mă iubeşte aşa cum nici nu-mi puteam închipui. Abia acum înţeleg ce-mi reproşează doamna Le…escu: faptul că în noaptea nunţii sale, n-am fost capabil să fug cu ea, departe de toate şi de toţi. Ea m-a iubit, eu am iubit-o, dar la ultimatumul ei, eu am ales calea către iubirea vieţii mele, nu către o viaţă în care iubirea poate fi, eventual, pasageră.

Mă întreb uneori dacă n-ar trebui să am regrete. Sincer? NU!

 

Read Full Post »

Older Posts »