Am fost odată prieteni? Am fost? Crezi tu că nu mai suntem prieteni? Eu ştiu precis că nu suntem duşmani. Am consumat mult prea repede esenţa copilăriei noastre? Ne-am maturizat în mod diferit? Dragă fost-prietene, nu pot să spun altceva decît că da, prietenia copilăriilor noastre, a întrat în conul de umbră al maturizărilor noastre, diferite. Ochii copilului care erai, nu mai sunt ochii în care copilul care eram, priveam. Ne priveam fir-ar să fie, ochi în ochi, fără teama maturilor obişnuiţi cu trădarea. Poţi să-mi spui prietene, cînd a dispărut inocenţa din privirile tale? Nu poţi? Încerc eu să spun: în momentul în care familia ta, şi mai ales cariera ta, au devenit mai importante decît prietenia noastră. Ai dreptate prietene drag, ai dreptate! Nu mai contează faptul că fără prieteni, inclusiv familia ta va fi supusă vremelniciilor… Toate cele bune îţi urez, drag-fost-şi-posibil-viitor-prieten! Îţi rămîne cariera. Şi golul imens din jurul tău. La capătul dezamăgirilor tale, te aştept.
Dor mai mult pierdutele prietenii ale copilăriei noastre decît cele din virtual?
Alte psi-luneli poţi citi şi de ce nu, înscrie, la
dor de femeie carmen pricop SimonaR cammely anacondele dragoş
[…] care-i poartă numele (almanahe, jora, viru-sake, scorpiuţa, carmen-dictatura, Carmen Pricop, Tibi) 45.700000 27.179722 Share this:Mai multEmailPrintDigg Pin ItShare on TumblrLike this:Like3 […]
Prietenii pierdute, prieteniile copilăriei…
Celor mai multe eu pur şi simplu le-am pierdut urma… Nu mai ştiu ce s-a-ntâmplat cu prietenii şi colegii mei din primii ani de şcoală, ba chiar şi din liceu sau din facultate… Poate fiindcă am plecat în alt oraş, sau mai degrabă fiindcă n-au fost prietenii adevărate, doar un soi de camaraderii vremelnice…
TOATE prieteniile pierdute dor. Tare.
Interesant şi pilduitor text, Tiberiu.
O dimineaţă frumoasă!
dacă ai „norocul” să trebuiască să te muţi fix în miezul celor mai dulci clipe ale copilăriei, aşa cum am avut eu, dezrădăcinarea asta doare… eu mi-am pierdut prietenii copilăriei datorită demolărilor comuniste… am fost siliţi să ne uităm unii pe alţii, să ne risipim în oraşul devenit prea mare.
mult mai târziu, în facultate, am fost în stare să clădesc punţi noi prieteniei… o prietenie care există şi astăzi.
prietenia este singura formă de iubire reciprocă, tibi. dacă poţi iubi un om care nu te iubeşte, nu poţi iubi un prieten care nu te iubeşte la rândul său…
Toate prieteniile pierdute dor…toate!
Eu prietenii din virtual n-am pierdut! 🙂
Tibi, eu inca mai cred in vesnicia sentimentelor, imi iubesc si pretuiesc prieteniile. Cind pierd o prietenie din copilarie, sau adolescenta, simt ca am pierdut o parte din viata mea din acel timp. Pt mine este foarte trist.
[…] Words, carmen pricop, virusache, carmen, tineriu. Share this:FacebookTwitterLike this:Like14 bloggers like this. ▶ 11 Răspunsuri /* 0) { […]
[…] almanahe, dordefemeie, Vero, Scorpio, Some Words, carmen pricop, virusache, carmen, tineriu. Share this:TwitterFacebookLike this:Like5 bloggers like this. Posted in 100 de sunete | […]
Doare tot ce înseamnă pierdere, Tineriu drag! „Prieten” e un cuvânt pretenţios, te lasă la greu taman când nu te-aştepţi, dar nu întotdeauna cu rea voinţă, ci fiindcă întâmplarea face…mie aşa-mi place să cred, în naivitatea-mi, şi aşa mi-e şi mai uşor să trec peste „trădări”.
Dacă fraza asta ar fi gravată, într-un colţ, pe toate oglinzile din lume…
Ai fost perfect pe subiect, extrem de profund şi admirabil de deschis în ceea ce priveşte viitorul relaţiei. Mă înclin!
spunea cineva ca prietenul adevarat se cunoaste din lucruri simple, „prietenii sunt acei oameni rari care te intreaba ce mai faci si apoi asteapta sa auda raspunsul”-Ed Cunningham 😉
[…] găsiţi la: psi, almanahe, jora, Vero, Virusake, scorpiuţa, carmen-dictatura, Carmen Pricop, Tibi, dor de dragoste, SimonaR Rate this:Share this:FacebookTwitterMai […]
[…] , cammely , Carmen Pricop , Dictatura justiţiei , dordefemeie , Jora , psi , Scorpio , SimonaR , Tiberiu Orăşanu , Vero , virusverbalis Like this:LikeBe the first to like this. Scrie un comentariu by Drugwash […]
Da ,Tibi, dor mult mai rău prieteniile din copilărie. Moare și ea, copilăria noastră, odată cu fiecare prietenie pierdută.
[…] Au scris ,,Provocarea” psi, dictaturajustitiei, labulivar, almanahe, jora, dordefemeie, poezele, linkping, tiberiu, Dragos, anacodele, cammely, Some Words Like this:Like10 bloggers like this. […]
Am avut prieteni în copilărie, dintre cei cu care mă jucam în spatele blocului în fiecare zi, ale căror drumuri mai târziu au fost atât de diferite de al meu, încât ar fi fost aproape bizar dacă prietenia ar fi continuat. Am avut şi prieteni de care m-am distanţat atunci când împrejurările nu ne-au mai obligat să ne vedem zilnic. Dintre aceştia sunt câţiva cu care mă întâlnesc rar, din întâmplare, pe stradă, dar nu ne mai săturăm de povestit. Cred că în suflet am rămas prieteni. Eu aşa îi simt şi sper că şi ei gândesc la fel.
Toate prieteniile pierdute dor 😐
Nu mi-am pierdut prieteniile din copilarie.Poate am avut alte drumuri,dar de fiecare data cind ne intilnim-si dupa 20 de ani-ne bucuram ca atunci cind eram copii.Adica sincer.Iar cel impreuna cu care visam ca sintem pe „Insula Misterioasa” este aici linga mine si eu linga el.Tot timpul ,de 46 de ani.
Mulţumesc tuturor pentru comentarii şi cer scuze că răspund tîrziu. Cheia postării mele, este:
„Ne priveam fir-ar să fie, ochi în ochi, fără teama maturilor obişnuiţi cu trădarea”.
Cu asta nu vreau să mă pot obişnui şi nici n-am să reuşesc, vreodată.
Restul, trece.
Prieteniile se „transformă” în timp, asemenea nouă. Unele poposesc în viața noastră o perioadă limitată, altele rezistă în timp. Cele care rezistă sunt adevăratele prietenii, pietrele de temelie. Doar pierderea lor – sau a celor ce le oferă, mai bine zis – doare, căci o prietenie adevărată nu se pierde, nu dispare, nu se estompează în timp, nu cunoaște limite, distanțe, obstacole.