Firesc şi previzibil, dintre cei 14 candidaţi la ocuparea fotoliului de la Cotroceni, au rămas doi. Nicio surpriză: atît Ponta cît şi Iohannis erau creditaţi cu cele mai bune şanse de a merge mai departe. Ceilalţi competitori şi-au verificat pe viu adevăratul potenţial electoral de care dispun şi (aproape) nimic mai mult. Sau, ba da, mai este ceva: trocul cu susţinerea în turul doi de alegeri a candidaţilor care au obţinut procente semnificative, către unul dintre cei doi finalişti.
Chiar îmi vine să zîmbesc 🙂 Aşadar, Vadim, după ce-a luat cam 4% i-a dat cu tifla lui Funar care a rămas subunitar şi s-a grăbit să spună că-l sprijină pe Ponta! Aproape firesc nucleul dur de ultranaţionalişti care-au votat „sus patria jos mafia” s-a revoltat şi ce bobîrnace a luat Vadim de la susţinătorii care l-au votat, nu mă miră.
Apoi. Hunor a convocat sfatul înţelepţilor din UDMR şi după discuţii furtunoase a ieşit pe „sticlă” să anunţe că bla-bla, tocmai datorită sprijinului anunţat de Vadim el nu poate recomanda electoratului maghiar cu cine să voteze deşi Ponta s-a comportat corect în relaţia cu UDMR. Serios? Iar zîmbesc: electoratul maghiar i-ar fi dat cu tifla ca şi în alte alegeri; plus de asta, s-a mai demontat o gogoriţă: autonomia în numele căreia a candidat celălalt maghiar – îmi scapă iar, numele – a fost de asemeni, subunitară.
A venit rîndul lui Dan Senzaţionescu să anunţe sprijinul pentru Ponta. Aici nu mai zîmbesc ci, rîd de-a binelea: toţi cei vreo zece parlamentari care au rămas în „partidul poporului DD” i-au cam dat cu tifla 🙂
Şi la urmă de tot, doamna Udrea a ieşit astăzi după consultări cu stafful minuscului partid PMP şi a anunţat ritos: nu susţine „votul anti” dar îi îndeamnă pe electorii care-au votat-o pe EA, adică votanţii EU, să voteze „anti Ponta”! Aici, chiar am izbucnit în hohote de rîs! 😀 Fractura logică mi se pare evidentă şi nu-mi vine să cred că trebuie să insist.
Înainte de a merge la capitolul confruntări, cred că trebuie să remarc o diferenţă de atitudine a celor doi competitori rămaşi în cursa pentru alegerile pentru funcţia de şef al statului: Ponta se milogeşte nerefuzînd susţinerea oricui, Iohannis refuză orice troc pentru susţinere declarînd pe bună dreptate că el vrea să fie votat de cetăţeni, nu de politruci.
Booon. Am ajuns la confruntarea dintre cei doi candidaţi. Diferenţa de abordare este evidentă: în timp ce Ponta (şi echipa sa de campanie) încearcă să impună confruntarea finală pe terenul pregătit cu grijă în decursul anilor – a3 – , domnul Iohannis propune ca această confruntare să se desfăşoare – ca şi pînă acum – pe un teren neutru. Ce şi cum va fi, vom mai vedea. Cert este că ambele echipe de campanie se tem de o confruntare finală. Lecţia Geoană care a fost dărîmat – deşi era favorit – de SPA-ul lui Vîntu, îi bîntuie pe toţi. Sînt sigur că vom mai avea parte de surprize pînă la desemnarea cîştigătorului. Voi, ce credeţi?
Tiberiuorasanu's Blog 