Mărturisesc: las întotdeauna temele propuse ( alooo, nu impuse de psi) pentru ultima sută de minute îninte ca acestea să poată fi expuse judecăţii celor care fac parte din acest minunat, club. Întotdeauna mă uit la slovele propuse încă de cînd aceste slove sunt propuse (marţi) şi încep să visez la o temă. Caut un cuvînt cheie pe care să glosez. Problema mea, este că fiecare cuvînt propus, îmi induce o temă. Pe care să o abordez? Habar nu am. Sînt prea leneş pentru a dezvolta mai multe teme aşa cum face de exemplu, Olimpia. Şi cu siguranţă, nu am la îndemînă acelaşi izvor izvoditor de cuvinte care curg firesc în cascadă, cum are draga de ea.
De data asta, vă propun o cascadă de incipituri. Să le luăm pe rînd:
TĂCUT
Se spune că (uuups) , capul plecat, sabia nu-l taie. Serios? Tare aş vrea să aflu măcar un exemplu. Aud?
ALABASTRU
Nu mă mai obosesc să caut pe sfîntul goagăl ce înseamnă alabastru. Ştiu precis că eu nu am în casa mea, nici-un obiect făurit din acest mineral. Voi aveţi?
PRELUNGA
Of Doamne, cît de multe aş avea de spus de mult prea prelunga aşteptare pe care o am şi eu, de la această viaţă hărtănită în mod înfiorător. Aştept comentarii.
ÎNCERCUITĂ
N-am ce face şi trebuie să recunosc: întreaga noastră viaţă este o redută încercuită şi parţial cucerită de politruci. Simţiţi că este altfel? Comentaţi.
EŞARFĂ
Pentru cei care au avut curiozitatea să vadă clipurile de la nunta la care am participat de curînd, le destăinui un amănunt: draga mea soţie Silvia, he heee, avea o eşarfă la îndemînă pe care n-a folosit-o. Ce credeţi? Ar fi trebuit să o folosească?
ALUNECARE
Aici nu spun decît un singur lucru: pe marginea toboganului, poţi decide. După ce te-ai avîntat, cale de întoarcere nu mai e: mergi pînă la capăt, volens nolens. Nu? Ce părere aveţi ?
PAGUBA
La acest capitol este foarte complicat să comentez. Presupunem în mod greşit că paguba este situată la nivel individual, şi că fiecare dintre noi poate găsi o rezolvare individuală a problemelor cu care ne confruntăm cu toţii. Ştiu că nu voi primi comentarii pe acest subiect de discuţie.
TELURIC
Habar nu am ce cred alţii, dar eu cred că principala confuzie pe care o fac oamenii, este între teluric şi sublunar. Voi, ce credeţi?
VÎNĂT sau VÎNAT
Ce să aleg? Spun: sînt vînăt de indignare cînd văd oameni care vînează. Omul nu este în vîrful lanţului trofic. Omul este numai o părticică din splendoarea lumii. Vă rog să mă contraziceţi.
CALM
Încerc să fiu, dar nu prea mai reuşesc. Tare mi-ar plăcea să aflu, cum şi dacă voi reuşiţi această perfomanţă.
ROTOCOALE
Naiba să le ia de rotocoalele în care am cantonat discuţia despre orice. Măi oameni buni, chiar nu pricepeţi că relativizarea a devenit litera de lege a comportamentului nostru zilnic???
TÂMPLĂ
Despre tâmplă nu mai spun nimic. Spuneţi voi dacă aveţi ceva de spus, dacă şi numai dacă, aveţi ceva de spus cu mîna pe tâmplă.
Tiberiuorasanu's Blog 
Eu spun, cu mâna pe tâmplă, că mi-au plăcut incipiturile tale! 🙂
Iar eu spun cu ochii plecaţi că nu-mi plac decît vreo trei. 🙂
stai să vezi ce te comentez io cuminte după ce-mi fac tema, că dacă tu zici că ţi-o faci pe ultima sută de minute. io mi-o fac pe ultimii metri…mai am vreo 100 de parcurs..100m garduri. :))
am spus eu că nu stau? 🙄
n-ai zis! da’ nici n-ai zis c-ai sta…
vrea cineva să zic?
vrea cineva să stea?
vrea
să stea atunci! ce, am zis eu să nu stea? ba, dimpotrivă…
să 🙂
[…] ce s-a ales de cele 12 cuvinte şi la psi©, dordefemeie, ch3815h, carmen pricop, şerpoaicele, tineriu, Share this:FacebookTwitterLike this:LikeBe the first to like this. ▶ No Responses /* 0) […]
Da’ sabia e ascuţită?
Un pandativ.
Prelunga rimează cu punga lungaaa…:)
Aştepţi şi vine, aştepţi şi întârzie, aştepţi şi nu vine, nu aştepţi şi habar n-ai c-a venit.
A mea nu e, n-a fost şi n-o să fie. Eu din cerc fac întotdeauna arc…de cerc. 🙂
Dacă n-a folosit-o, să rămână aşa…pentru pupături pe gât. Ale tale, fireşte.
Păi, depinde… cu ce eşti îmbrăcat? Material alunecos? Toboganul e cu jet de apă?
Aici o să fluier…
O întrebare cu miez de fier. :)Toate ca toate, numai picat din lună să nu fii.
Vânăm alţi vânători. Omul e cel care scoboceşte şi-n gaură de şarpe şi se laudă cu ştiinţa lui de-a scoboci până când devine vânăt.
Exerciţiu zilnic…joacă, joc. Şi mai sunt şi plătită pentru asta. De mine. 🙂 Sunt propriul meu şef.
Relativizarea vine dintr-acolo că toate-s trecătoare, floarea, piatra, omul…e doar o chestie de timp.
Ah!!!
– întotdeauna
– pune o poză pe fb cu el
– şi cu într-o dungă
– cum vine aşa se duce
– n-a fost şi n-o să fie? tare dulce mai eşti. 😛
– a rămas
– orice tobogan este sub imperiul gravitaţiei şi al gravităţii.
– cred că te aud
– nu există două la fel nici dacă-s gemene 🙂
– îi urăsc pe laşii care ucid de la distanţă 👿
– poi dacă joaca este meseria ta…
– of. mistificarea mă enervează nu efemerul
– bine spus
-să-i punem atunci impozit pe profit!
-am şi-o vază, şi-o scrumieră…:)
-atunci, prelungă dungă-n pungă(în ani) pontaşului de pontează cuvinte ca fiind ale lui…alelui!
-vine caşă şi se duce agrişă.
-pe gustatelea, n-ai zice! :))
-…ce-i rămas să rămână, ce nu, să stea la gâtu’ altcuiva!
– da, dar contează forţa de frecare…şi rezistenţa, totodată!
– îl am în picior
-putem dărâma orice! chiar şi mitul că putem dărâma orice.
-îi urăsc pe lasii care ucid pivind în ochi.
-meseria e brăţară de aur; a mea e din gablonţ, dar nu mă strânge deloooc.
– efemerul e mistificator.
-atât am putut să spun…e un „cuvânt” bun!
– la modă e evaziunea 🙂
– ohoooo, nababă
– …să-i ajungă
– şi cît timp stă, ce e?
– n-ai de unde să ştii. încă. 🙂
– de sărit sigur nu sare. 😛
– aici nu mai pot să spun altfel decît bine ai spus
– toţi avem dar al tău cîntă, al altora doare…
– putem, da’ nu-i păcat? 🙂
– eu pe perfizi
– ba, eu cred că eşti grozavă!
– mistificarea ar trebui să fie efemeră
– eu credeam că-i onomatopee 🙂
ps.cum făcurăm din 12 13? 😀
-şi evazivul.
-na, băbă! şi mai are baba şi nişte buda mititei din alabastru de Italy.
-să-i primească, zic, mai întâi! deocamDAT e mai curat ca lacrima.
-când stă, stă să (pl)…OUĂ.
-eu ştiu! eu gust din mine zilnic, ca din iaurtul în care suflu.
-nu sare, da’ zboară.
-bine-a spus, de două ori, adjudecat!
-şi al ei când (în)cântă doare.
-e păcat să nu zideşti om ca să nu se dărâme sistem?
-mie roşii! :))
-ba e de groazăăă!
-să mistificăm efemerul atunci!
-e onomatopee, da’ dacă e sperietoare poate fi cu vânt, prin e lan.
-cu peseul tău am făcut 13-14. :))
– pe vremuri era evazatul
– zestre nu glumă. te laşi peţită?
– curat ca lacrima? nici lacrima nu prea mai e curtată
– şi le numără cineva? 😛
– păi nu-i acelaşi lucru. ce ştii tu despre gustu(ri)l(e) mele?
– din floare-n floare? 🙂
– fie!
– vorba ceea: dureros de frumos
– e păcat doar prima oară. pormăăă. 😛
– schimbi vorba? 😀
– he he. te cred că şi eu mai mint.
– tot la mistificare ajungem, vezi?
– aşa credeam şi eu. 🙂
– cred că dacă rămînem aici e bine
[…] de cuvinte şi la psi©, dordefemeie, ch3815h, carmen pricop,şerpoaicele,almanahe, tineriu, virusache, căţărătoarea, Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this. […]
iar lipşeşti din tabiel? pentru că azi e ziua plagiaturilor duzinei, stai numa să-mi ascut creionaşu! stai numa… 😆
bună dimieaţa, bună viaţa, bună sâmbăta, tibi.
iar am uitat dar am corectat 🙂
[…] si la psi, dordefemeie, ch3815h, poezele, anacondele, almanahe, labulivar, jora, tiberiu, Like this:Like4 bloggers like this. […]
da, da…almanahă-mea e-un ghem mare, mare, ce frumos că ai lăudat-o tu, domnule Tiberiu….să vezi când o apucă şi pe ea criza-n temă!!!!
eu îi trag de-un fir, ea se deşiră…de şiră. 🙂
he he. dom tiberiu cu te mare?
zi-mi tot tineriu cu te mic că-mi place cum îmi zici. 🙂
Io am mana in barba, nu la tampla si ma gandesc….la ce ii trebuia esarfa? sa te lege sa nu iei la dans nuntasele??? :))
Calm? Inseamna ca sunt mai ,,batrana” ca tine…am invatat sa il folosesc cu brio pe mine si numai o persoana calma nu pot spune ca sunt de fel..:))
Nu cu eşarfa m-a legat ea… 😛 Şi nu iau la dans nuntaşele prea des…
Tu bătrînă? Fugi d’aci! Poate vreui să spui că eşti matură că eu, tot tineriu rămîn, aşa cum îmi tot spune Alma. 😀
blew my wistle! wind of change!@ scorpions, of course.
sunt perfect de acord cu ROTOCOALELE tale
si nici eu nu fac exceptie ‘Naiba să le ia de rotocoalele „. 😳
sambata minunata , Tibi!
si CALM 🙂
tare sînt necăjit că s-a pierdut busola bunului simţ şi întrebăm la tot pasul: care e problema?
sîmbătă minunată. Calm? sper…
Bună !
Să fie cumva, folosită prea des, expresia „ capul plecat, sabia nu-l taie ” o motivație a lașității noastre cea de toate zilele ?
A fost una dintre cele mai reuşite manipulări dintre cele fabricate în laboratoarele securităţii.
şi extrem de contestată de cioran atunci când, adesea când, vorbea despre drama popoarelor cu cultură mică.
tocmai ai scris la mine… şi eu sunt la tine. 😆
psi
nu sînt cel mai fervent admirator al lui Cioran…
De tăcut aş tot tăcea,
De tăcerea n-ar durea.
Am avut o balerină (de alabastru). Nu-şi ţinea capul plecat
A căzut şi în cădere gâtul i-a fost retezat!
Aşteptarea s-ar sfârşi,
Dar în urmă ce-ar rămâne şi ce-ar fi?
Suntem sigur sub asediu,
Dar avem şi un remediu:
O sămânţă dintr-un gând
Rod poate va da curând.
Dacă n-a purtat eşarfa, doamna a fost înţeleaptă.
Arşiţa ar fi topit-o… deci eşarfa e păstrată.
Paguba o vom reduce
Astăzi din vocabular,
Iar ideea ne seduce
Şi nu e nimic bizar.
Sublunarul e cu vis
Dar nu cred că-i interzis
Nici teluric să visez
Cât timp n-am să evadez
Din tot ce-am avut de zis.
De vânez cu o săgeată
Către gânduri îndreptată
Sper că n-aş învineţi…
Prada nu s-ar prăpădi.
Nu doreau calmul pe mare
Marinarii de demult.
Noi de ce s-avem răbdare
Cu politicul tumult?
Închidem subiectul în strânse rotocoale
Şi adevărului îi dăm timid târcoale…
Cu degetul la tâmplă ne întrebăm pe unde
S-a dus şi unde se ascunde.
Mulţumesc tare mult doamnă Carmen Pricop, pentru acest minunat poem dedicat modestei mele duzine. L-am salvat şi îl voi reciti cu drag. Am să-l şi postez într-una dintre zilele următoare, pentru că este foarte valoros.
Mulţumesc eu, pentru laudă nemeritată deplin la poem puţin şchiop! 🙂
Nu e şchiop deloc şi nu practic politeţea de circumstanţă. 🙂
Acesta este principalul meu defect: spun exact ce gîndesc, fără să-mi ascund gîndurile la adăpostul cuvintelor.
măăăăăăăăăăăăăăi… constat eu că azi a fost duzină balamuc: poezii peste poezii, elucubraţii peste elucubraţii şiii… desigur, plagiat! vă aştept mâine la comisia de etică să vă iau la întrebări. da e posibil aşa ceva? riscăm să rămânem fără de şcoală…. de doctorat am zis! vă operez io! 😆
breeeeeeeeee, din cine este alcătuită comisia ta de etică?
eu o propun ca membru unic, pe alma! 😆
păi io sunt comiţia! m-am făcut şi dictator… asta de azi! io comiţia cu decizia şi ştampila, almanahe, jora şi anacondele sunt plagiatoarele pe care le vom ronţăi… 😆
deci, cum vezi, almanahe nu poate fi paznic la oaia cuvântului… e prea lup… sau lupă? 😀
alma e artistă şi e normal să se inspire de peste tot de unde poate. 🙂
te făcuşi dictatoare? bineeeeeeeeee. 😛
facem referendum şi te detronăm. 😆
despre cioran: cunoscându-te de un timp, prietene, mă aşteptam la acest răspuns. şi pentru că nu e nici timpul şi nici locul potrivit, vom vorbi noi despre el altă dată, bine? 🙂
vom vorbi, dacă vrei.
n-am putut citi mai mult de trei cărţi de-ale sale deşi unul dintre oamenii de cultură pe care îi admir – mă refer la Liiceanu – are un adevărat cult pentru Cioran.
Atat de multe teme de discutat…., intrebari si raspunsuri, incat am ales doar sa va citesc pe voi… si ma bucur enorm ca pot sa o fac.
Iar eu mă bucur tare mult că ne dai atîta atenţie. Mulţumesc. 🙂
La multe ai dreptate..100% la ..incercuita.. O zi frumoasa,Tibi.. :))
ps/Nu pot sa comentez la psi si nici sa ma trec in tabel..Nu stiu care-i cauza…
O minunata cascada de incipituri! Numai bine! 😉