Îi mulţumesc în mod special Doamnei CARMEN pentru susţinere. Le mulţumesc şi celor care au comentat la aceste postări ale mele, în care am lăsat deoparte frumuseţea florilor şi a animăluţelor. Am postat în decursul vremii, destule imagini superbe din diversele locuri în care am avut norocul să călătoresc, fie şi numai pentru scurte perioade. Mă necăjeşte faptul că în timp ce ţara mea – a noastră de fapt – trece prin vremuri extrem de dificile, ne refugiem în oniric. După aproape un an de zile de MFC şi de LIP, am rămas cu un gust amar: am senzaţia că trăim cu toţii, mînaţi de o cecitate înfiorătoare: vorbim despre sexul îngerilor în timp ce valorile fragile ale statului de drept sunt puse între paranteze. Asta vrem? asta vom avea.
Am primit de la Argentina Gribincea o completare:
„În ceea ce privește locul pe care fiecare dorește să-l ocupe în această ierarhie a mizeriei, sigur e treaba fiecăruia… pot adăuga doar celebra mărturisire a pastorului luteran Martin Niemöller: “La început naziştii au venit să-i ridice pe comunişti/ Și eu nu am strigat în apărarea lor pentru că nu sunt comunist,/ Apoi au venit după evrei,/ Și eu nu am strigat pentru ca nu sunt evreu./ Au venit apoi pentru sindicalişti şi catolici/ Și nici atunci nu am strigat pentru că nu sunt nici sindicalist și nici catolic./ Când au venit după mine,/ Nu mai era nimeni în jurul meu să se ridice în apărarea mea.””