Noul Crobuzon. Adică, reinventarea literaturii de ficţiune.
Pe parcursul a trei volume consistente – fiecare carte cuprinzînd peste cinci-şase sute de pagini! acest autor ne propune parcurgerea şi eventual implicarea într-o lume cu care cu greu ne putem identifica. O lume în care bunul simţ comun al fiecăruia dintre noi, refuză să se integreze fie şi măcar la nivel pur conceptual. O lume care nu este la îndemîna noastră, dintr-un motiv foarte simplu: nu putem trăi istoria la modul contrafactual. Suntem unde suntem, ca sumă a tuturor faptelor trăite în decursul istoriei noastre de antecesorii noştri. Ar fi fost posibilă o altfel de istorie? Nu avem de unde să ştim. Chiar nu putem şti.
Dar. Acest autor, ne propune prin trilogia sa, o incursiune cît se poate de dramatică, nu în viitor – cum au făcut aproape toţi scriitorii de literatură sf – ci, într-un trecut care eventual, ar fi putut să evolueze altfel către prezentul pe care îl trăim. Complicat? Da, şi nu. Depinde numai de fiecare dintre noi, să-şi evalueze trecutul şi să încearce să se acomodeze cu prezentul, aşa cum este acest prezent la modul individual, referindu-se ( sau ne) la un viitor incert.
Trilogia acestui autor, cam prea grafoman după părerea mea, se referă la o lume mult mai rea decît este lumea în care trăim noi, acum. Lmea imaginată de acest autor, este un veritabil coşmar. Dacă vă puteţi închipui că aproape toate speciile lumii înconjurătoare în care trăim, au căpătat o inteligenţă asemănătoare inteligenţei omului, nu cred că mai este necesar să vă spun eu despre ce fel de coşmar vorbim în lumea imaginată de domnul China…
Lumea imaginată de acest autor, este străbătută de un anacronism feroce: nu ştiu cum se mai poate înţelege ACUM, o lume în care lipseşte de exemplu, posibilitatea comunicării instantanee: nu fax, nu telefon, nu gps, nimic. Recursul la un trecut alternativ, este pur şi simlu, contrafactual.
Şi totuşi. Totuşi. Acest autor, trage un semnal de alarmă. Un semnal de alarmă pe care sînt destul de sigur că nimeni, repet, NIMENI nu (mai) este în stare să-l înţeleagă: diferenţa dintre un concept de viaţă cu care ne-am obişnuit, pe de o parte, şi viaţa noastră non-contrafactuală, pe de altă parte.
Vă rog să vă imaginaţi, măcar pentru o secundă, cum ar fi viaţa dumneavoastă, în lipsa curentului electric, de exemplu. Cum ar fi?
Noul Crobuzon nu este o lume nouă. Noul Crobuzon este o lume veche. O lume pe care o tot retrăim. Noul Crobuzon este lumea imperfectă în care zeul suprem, zeul GURĂ.MULTĂ, tace. Tace pentru că noi oamenii, trăim în zodia STAŢIEI PIEZANIEI.
– – –
Cu puţin noroc, această trilogie a acestui autor, ar fi putut să detroneze lumea lui Harry Potter. Nu-mi pare tocmai rău că nu a fost să fie, aşa.
Am avut in mina citeva ore , intr-un tren, Perdido Street Station. Nu am avut totusi rabdare. M-am gindit ca pentru a te cufunda intr-o fictiune completa, sau in a invata limba finlandeza iti trebuie o anume liniste si stare de spirit pe care (inca) nu o am
A-l citi pînă la capăt pe Mievlile, e greu. Foarte greu.
Doamna Beliss, este doar o ficţiune: ea reprezintă numai posibilitatea interacţiunii dintre diversele moduri de comunicare.
– – –
Stare de spirit corespunzătoare? He he heee.
Tare mult aş vrea să ştiu ce înseamnă…
O lume in care nu ar mai exista enrgia elecrica pare greu de imaginat, dar e mult mai posibila decat am crede noi. O astfel de lume ar bulversa toate scarile de valori pe care le cunoastem.
Avem în Ro sate în care electricitatea pare a fi sf…
La mulţi ani, in Dragostea Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos!
Multumesc de vizita, Tibi!
Mulţumesc pentru urare. La mulţi ani! adriana.
Una din cele mai bune cărţi ştiinţifico-fantastice (urăsc termenul sci-fi!) este, în umila mea părere, „Les Seigneurs de La Guerre” de Gérard Klein. A apărut cam prin ’78 în ţară cu titlul „Seniorii războiului”.
Scută carte dar ridică o problemă extraordinară: călătorind în timp, poţi oare să te întâlneşti cu tine însuţi din alt timp?
Restul: bla-bla-bla…
Fiind aici, am găsit o miriadă de cărţi ştiinţifico-fantastice… Slabe, ca vacile costelive din vestiţii 7 ani ai Egiptului!
Notă.
Nu ştiu acum dacă mai avem în ţară traducători din diferite literaturi în limba română, atât de buni ca cei din perioada 1950-1980.
Am citit autori englezi şi americani în original. Traducerile noastre dădeau un plus în calitate. De asemenea am citit cărţi traduse în engleză din alte limbi: cehă, poloneză, franceză sau italiană şi suedeză… Erau cărţi citite în română. Am cumpărat cele mai bune traduceri…
Ra-hat!
Cu perje…
La subiect…
Dar ce ziceţi despre o lume mai îngustă, datorată lipsei de vehicole?
De orice categorie.
Nu ştiu cine este responsabil pentru butada: cine a inventat roata, a fost un idiot, dar genial a fost cel care le-a inventat pe celelalte trei…
Cât o fi de ciudată şi boscorodită lumea zilelor noastre, atunci va fi dezastru…
Am citit în anii ’90 mai mulţi autori sf la modă pe atunci, printre care şi Gerard Klein. Am căutat în harababura din biblioteca mea Seniorii războiului dar deocamdată nu am găsit decît Gambitul stelelor – oamenii sunt roboţi, roboţii stelelor.
Apoi am abandonat literatură de acwest tip. Probabil că am să reiau unele titluri.
Traducătorii de astăzi nu ştiu cum sunt dar, am observat chiar şi în această carte grave neconcordanţe în sintactica şi morfologia frazei. Dar…
O lume fără mijloace de transport? Chiar că este inimaginabilă. Cred…
La multi ani,inca o data!
Imi place fictiunea-din trecut sau viitor- cand reusesc s-o raportez momentului prezent, pentru a putea elimina toata zgura ce-mi nefericeste viata.
tibi,in general starile de spirit daca sunt controlate de minte si insufletite de inima corespund momentelor din existenta noastra.In baza acelor piloni factoriali absolut necesari,nu razi in fata mortii -poate numai avand credinta si comportamentul unui dac- si nu plangi cand te „vezi” proiectat in paradisul viselor. 🙂
La mulţi ani, încă o dată, dragă dora! 🙂
Toţi adorăm ficţiunea, mai ales ficţiunea născocită de noi… 😆
[…] C.L.M., androxa, gabryelle, mirela, cella, octocat, zinnaida, pisicaru, vultureşti, cammely, tiberiu, alex, lili3d, ironic blonde, tu1074, lunabeteluna, phozone, loredana, oana, napocel, […]
la mulţi ani, tibi!
un an mai bun să ne fie tuturor! după pauză, vacanţă… eşti gata de joacă? 😀 eşti gata să ne scrii şi să ne încânţi cu poveşti despre cărţi pe care ni le vom dori apoi, dacă nu le avem deja, pe noptieră, spre lectură?
gânduri bune, cu drag.
La mulţi ani! psi. 🙂
Gata de joacă? Nu ştiu dar presupun că, da! 🙂
[…] le-aţi făcut cu ocazia acestor sărbători! Ceea ce mi-aţi dorit mie să vi se împlinească şi vouă, bunătatea voastră fiind răsplătită înzecit! Like this:Like4 bloggers like this […]
[…] peter, theodora, dana, diverse, schtiel, DAP, pisicaru, vultureşti, cammely, meşterul manole, tiberiu, alex, lili3d, ironic blonde, tu1074, lunabeteluna, phozone, loredana, oana, napocel, androxa, […]
[…] # fragment din Staţia Pierzaniei / China Mieville # […]