N-a fost de ajuns că astăzi erau anunţate funeraliile actorului Şerban IONescu, actorul care-a ilustrat magistral personajul ION, într-un film de referinţă şi anume, ION, din cartea cu acelaşi nume a marelui Rebreanu. RIP!
Am aflat de dimineaţă că a mai trecut în lumea umbrelor, alt mare actor: JR. RIP!
Datoria de familie m-a făcut să particip la un parastas. RIP! Mătuşă Maria.
Am vrut să schimb registrul zilei şi am dat o fuguţă la Gaudeamus. Lume multă, cărţi, lansări, o sărbătoare a spiritului care nu se lasă învins de vitregiile vremurilor. N-am zăbovit prea mult timp acolo. Am cumpărat cartea domnului Pleşu, Parabolele lui Iisus – Adevărul ca poveste şi am plecat, obosit de forfoteala din jur… Poate voi merge iar mîine, să mai scotocesc printre rafturile editurilor prezente la acest eveniment. Poate.
Mi-am amintit apoi, că tot astăzi s-au împlinit 21 de ani de cînd Freddie Mercury, ne-a părăsit. Paradoxal, una dintre nemuritoarele melodii ale marelui cantautor, mi-a insuflat speranţă. Pentru că, nu e aşa?
Ce zi ai avut….
Trece peste fix una bucată oră efemeră…
R.I.P. all 😦
Show must go on!
Așa e!
Dar de fiecare dată când ni-i amintim, le mai oferim un strop de veșnicie.
Le foloseşte lor, sau nouă?
Mie, una, îmi place să-mi amintesc de persoane dragi care-au plecat. Nu vreau să le uit. Iar lor, dacă îmi aud gândurile, s-ar putea să le facă plutirea mai ușoară. Ce știu eu, vreau să cred că așa e. 🙂
Eu nu mă gîndesc anume la cei plecaţi. Uneori îi visez sau, îi aduc în discuţie ocazional prin gesturi, vorbe, etc. Merg însă, la toate parastasele de familie care s-au cam îndesit…
Unul câte unul, cu toţi părăsim „corabia”. Fiecare la timpul său….
Unii, parcă prea devreme…
Eu nu mai permit tristeţii altora să mă desfoaie! O am pe-a mea, cu care port dezbateri largi, ca să nu mă împietrească. 🙂
Mi-ar plăcea să mă dezbar (măcar) de (unele) obiceiuri proaste, că am aşa de multe… 🙂
pe şerban ionescu mi-l voi aminti mereu ca ion, magistralul ion, nicidecum aşa cum a fost el în ultimul timp, marcat, măcinat de suferinţă…
iar freddie…
vorba lui almanahe, refuz să las tristeţile altora să mă usuce.
psi
ce mă nedumereşte pe mine, sunt salvele de tun. 😦
Şi mai ales, unele afirmaţii ale doamnei sale. 😦
– – –
Particip la tema de luni, cu strîngere de inimă…
Foarte pe scurt dar, particip.
Multu mult, pentru vizită.
tibi, eu nu judec omul ci îl accept. pentru mine omul şerban ionescu nu există, nu a existat. nu mă interesează ce ciorapi purta ori ce tocană prefera… pentru că eu ştiu că purtăm în noi bine şi rău, urât şi frumos, cu toţii, iar Domnul ne iubeşte pe toţi aşa cum suntem. şi dacă El ne iubeşte, nu înţeleg de ce încetăm noi să o mai facem…
nu mulţumi, te rog. chiar dacă tu ai renunţat la clubul psi (oricare îţi vor fi fost motivele ele sunt cele bune pentru tine) eu nu am încetat să te citesc.
am spus mereu şi mai spun: bloggingul este un dar de timp. este alegerea mea cui îl dăruiesc. şi pentru aceasta nu aştept absolut nimic.
psi
nu am renunţat. am spus numai, că din neant am venit, şi uneori, în neant voi dispărea. 🙂
atunci îmi cer scuze… am înţeles eu greşit. 😳
nu psi, nu tu ai înţeles greşit. eu n-am ştiut să mă fac înţeles. 😦