Motto :
„Mă înclin în faţa indiferenţei compatrioţilor mei. Încep să adopt un sentiment nou pentru mine: nu mă mai doară (nu doare) nimic. Nimicnimicnimic. Am din ce în ce mai acut, sentimentul că de fapt, ziua naţională a românilor de pretutindeni, este 1 aprilie. Trăim de prea multă vreme noi, (aproape) toţi românii, sub zodia lui Păcală: azi contează, mîine vom vedea cum mai putem pe cine şi cum să păcălim, iar binele de poimîine este doar o păcăleală în care cred numai cei proşti. M-am deşteptat (?) şi-am devenit indiferent. M-am lămurit: ne furăm căciula singuri şi ne mîndrim cu păcăleala, în timp ce ne mirăm de ce naiba, tremurăm de frig. Aferim, popor iubit, aferim!” (Torian Searbiu)
Concret:
– mă revoltam în faţa indiferenţei cu care intelectuali de vază ai ţării noastre, acceptă ca ICR să fie demolat bucată cu bucată, de un individ complet caloriferizat în senilitatea sa
– mă revoltam în faţa indiferenţei cu care sunt trataţi de către autorităţi, investitorii în binele comun
– mă revoltam în faţa indiferenţei cu care eu nu eram de acord
– etc…
M-am lecuit.
Ps: fiţi indiferenţi dragilor, fiţi indiferenţi! Mîine şi poimîine, sunt noţiuni abstracte. Trăiţi dacă aşa vreţi, într-un perpetuu, azi.
Tiberiuorasanu's Blog 