Sigur că fiecare dintre noi, a fost străbătut măcar o dată, de gîndul de a fi în centrul atenţiei. În mijlocul atenţiei generale. Sigur că vanitatea perfect umană care ne stăpîneşte, ne îndeamnă să credem că fiecare dintre noi, este unic şi de neînlocuit. Ştiţi ceva? Chiar suntem fiecare dintre noi, unici şi de neînlocuit. Chiar suntem unici şi irepetabili!
Visăm nimburi care să ne încununeze, visăm creste pe care odată cocoţaţi, nu ne mai poate ajunge şi detrona, nimeni. Ştiţi de ce suntem aşa? Pentru că în fiecare dintre noi, sălăşluieşte Dumnezeu. EL este unic şi irepetabil, iar noi suntem creaţia SA! Suntem deci incapabili, să credem că lumea nu se învîrte în jurul nostru, al fiecăruia dintre noi. NU ?
Bine, bine, mă puteţi întreba, şi atunci, unde este situarea noastră în margine? Simplu, vă spun. Simplu. Noi suntem situaţi în marginea mărginirii noastre. Nu dezvolt această idee mai mult pentru că, taaare mult mi-ar plăcea să aflu părerea voastră şi să dezbatem această idee, împreună. Pliiiiz, nu staţi pe margine. Comentaţi pentru că numai împreună putem ajunge la concluzii. Da?
Ps. Celor care cred că de fapt Dumnezeu a fost creat de om după chipul şi asemănarea sa, le pun o singură întrebare: cunoaşteţi măcar un singur concept uman, de asemenea anvergură cum este întreaga problematică centrată pe Divinitate? Vă rog să exemplificaţi.
– – –
Am primit la acest post, comentarii dintre cele mai diverse. Am reţinut şi promovez, două comentarii:
A spus Olimpia:
” Centrarea pe divinitate e un contrapunct extraordinar pentru haos şi dezlănţuirea firii umane, în splendoarea ei.
Ochii noştri plutitori pot crea haos şi duc la dezlănţuiri, de aceea sunt situaţi pe margine. Ei pot instaura dictaturi, slăbind puterea celorlalte simţuri.
Cumva suntem naivi, credem că ochii sunt ferestrele sufletului…dar lumina care se ghiceşte în ei ne vine din afara noastră.
Dar….
în centru, tronând, există glanda pineală, ochiul din centrul geometric al creierului, ochiul al treilea, ochiul lui D-zeu, realitatea gândului, locul sufletului, drumul spre visare.
Şi desigur că doar fiindcă o avem necalcifiată încă, unii dintre noi, putem inventa propriile noastre regate, dar şi dată fiind unicitatea care nu ştie sărmana să ne-aducă numai bucurii.
Eu una, prefer un festin de prieteni decât o mulţime cu ochi de reptilă, gata să te trântească la pământ.”
Şi a spus, virusache:
„Intr-o lume nebuna, in care totul se rezuma la..tangibil, tind sa cred ca multi au uitat adevaratul sens al vietii pamantesti.Ce ne face sa credem ca prezentu e real, cand nu suntem siguri nici pe viitor? Pai, cand ajungi la caruntetea vietii iti amintesti de tineretea…risipitoare…Varsta te obliga sa fii atent la echilibru moral si sa-ti pastrezi claru mintii.Cel mai naspa e, cand o greseala poate sa destrame tot ce-ai cladit cu mintea pan in acel momen…tOare putem sa ne aducem aminte numai de lucruri frumoase? Ma indoiesc!”
– – –
Au mai răspuns la această provocare marca psi: redsky, Olimpia, scorpio, virusache, Cita, Carmen, Vero, vantdetoamna,
[…] tibi, […]
[…] ,,Provocari” si la almanahe,cita,tibi,Psi,Redsky, Like this:LikeBe the first to like this post. […]
subiect extrem de greu la ora asta si in ziua asta: e luni, nici macar zapada nu mai creste(ca iarba habar n-am unde e!)!
da, suntem situati in „marginea marginirii noastre:, pentru ca doar cu timpul ajungem sa fim constienti, macar partial, ca suntem un fragment infim din lumea asta, care se invarte foarte bine si fara noi. treptat, pe masura ce acumulam, invatam sa ne asumam locul, iar unii dintre noi mai merituosi, ajung undeva la mijloc…dar putini, dupa principiul „multi chemati, putini alesi”.
hai sa avem o zi buna! 🙂
culmea este că în momentul în care începem să pricepem cam de ce se învîrte lumea aşa cum se învîrte, vine Doamne Doamne şi spune: altul la rînd! 😀
Zi plină de împliniri!
macar plecam edificati si asta nu-i putin lucru 😀
multumesc, asemenea!
şi luăm taina cu noi, şi cei de după noi iar îşi sparg tărtăcuţele să priceapă cîte ceva… 😀
Ba e bine cu zapada , ba nu !
Bine că ştim să ne jucăm! 😛
Mie mu mi s-a luat ceața de pe minte . 😆 Aștept dezăpezirea.
Nici mie. 😆
Centrarea pe divinitate e un contrapunct extraordinar pentru haos şi dezlănţuirea firii umane, în splendoarea ei.
Ochii noştri plutitori pot crea haos şi duc la dezlănţuiri, de aceea sunt situaţi pe margine. Ei pot instaura dictaturi, slăbind puterea celorlalte simţuri.
Cumva suntem naivi, credem că ochii sunt ferestrele sufletului…dar lumina care se ghiceşte în ei ne vine din afara noastră.
Dar….
în centru, tronând, există glanda pineală, ochiul din centrul geometric al creierului, ochiul al treilea, ochiul lui D-zeu, realitatea gândului, locul sufletului, drumul spre visare.
Şi desigur că doar fiindcă o avem necalcifiată încă, unii dintre noi, putem inventa propriile noastre regate, dar şi dată fiind unicitatea care nu ştie sărmana să ne-aducă numai bucurii.
Eu una, prefer un festin de prieteni decât o mulţime cu ochi de reptilă, gata să te trântească la pământ.
Iată un punct de vedere extraordinar, punct de vedere cu care sunt de acord! Mulţumesc pentru acest coment, Olimpia!
Draga Tibi, aseara am vazut filmul „Doamna de fier”, cu Meryl Streep! un film minunat cu o acrita care iti ia rasuflarea…
E acolo o replica a ei pe care incerc sa o rezum cu cuvintele mele:
” Inainte oamenii voiau sa faca ceva pe cand lumea de azi nu isi doreste decat sa devina cineva!”
iata margine marginirii noastre!
Cred ca egocentrismul este o boala contagioasa si lumea e bolnava! vazand filmul aseara m-am convins inca o data ca in 1990 a murit o lume!
E vorba de lumea cetateneasca… in loc a aparut lumea show.man.ilor.
Acum traim moartea altei lumi, a banilor care va suferi si ea drastice schimbari!
cat despre Dumnezeu… el ne tot spune dar surzi si orbi cum suntem… plini de orgolii si mandri… nu mai intelegem mesajul, nu-l mai vrem!
Si spiritualitatea se modifica. Poate se curata de bigoti si de mimi si lumea crestina!
Nu stiu ce tot fac. am mai postat dar nu vad mesajul. In fine, mai scriu o data!
Aseara am vazut filmul „Doamna de fier” un film despre Margareth Theacher, interpretata de Meryl Steep care face un rol de iti taie rasuflarea!
e acolo o replica care m-a marcat:
„Inainte doream sa facem ceva, azi oamenii doresc doar sa devina cineva!”
Viata noastra a devenit un show continuu… Privim la dezlantuirea actorilor zilei cu oarecare invidie desi nimic nu mai are miez, lipseste adica mijlocul!
Noi, muritorii de rand, imitam acest exhibitionism caci ni se pare ca doar asa putem fi absorbiti in mijlocul evenimentelor, rapusi de frica de a nu ramane
pe margine!
Asta e marginea marginirii noastre!
Incerc sa imi inchipui cum ne judeca Dumnezeu si mi-e frica de viitor!
Dragă Cita,
Scuze dar nu ştiu de ce, comentariul tău a intrat în aşteptare.
Chiar, nu ştiu de ce!
– – –
N-am văzut filmul acesta dar, Pe Meryl o iubesc peste poate.
Este de departe, actriţa mea preferată.
Şi maaare dreptate ai să spui că în 1990 a murit o lume şi s.a născut o altă lume, ceva mai inconsistentă: manele şi manelişti, pipiţe şi feciori de bani gata.
Cum va fi viitorul, numai Dumnezeu ştie.
Cum ne-am simti dacă n-am știi că El există ?
Ca niște frunze luate de vânt și purtate , într-un mod aleatoriu, de colo colo.
Unde am cere ajutorul și la cine ne-am plânge ? Cine am știi că ne aude de fiecare dată și ne răspunde, în felul Său e drept, dar întotdeauna ?
Dumnezeu dacă n-ar fi existat în mod sigur ar fi trebuit inventat pentru că altfel noi n-am mai fi avut de cine să ne legăm speranta.
Eu am crezut că se poate trăi fără Dumnezeu foarte multă vreme.
M-am convins că nu este posibil…
gilles villeneuve avea o vorbă: „cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit”.
pornim de la asta? purtăm în noi diviinul, dar acesta este smerit, nicidecum atins de vanitate. eu aşa cred.
vezi, tibi, sunt sigură că mă cunoşti şi nu te va surprinde că îţi spun: nu mi-am dorit să adun soarele niciunei lustre deasupra capului meu, niciodată. poate pare ciudat, dar în sângele meu au fost puse, din copilărie semnele modestiei, bunului simţ şi ale discreţiei, legi care mă domină., cărora mă supun firesc.
Gilles a uitat să adauge: …oameni de neînlocuit pentru cei dragi; rude, prieteni…
nici pe mine nu m-a frămîntat niciodată ieşitul cu tot dinadinsul în faţă.
Nu ştiu să fiu un lider formal dar, ca lider informal am fost întotdeauna util pe unde am lucrat.
Am luptat în schimb pentru ideile mele, cu tenacitate.
Acum, mă odihnesc. 🙂
probabil că gilles a presupus că exact la aceasta ne vom gândi.
ştii, când eram eu mai tânără începusem un roman cu acest motto. am renunţat la el între timp, subiectul era banal şi proza de întindere mare nu mă caracterizează, dar citatul mi-a rămas intact în minte.
psi
am o vagă impresie că acel citat sună mai mult cinic…
posibil şi asta, tibi. cum ştii gilles a murit stupid, în marele circuit f1 al belgiei pe când avea doar 32 de ani. probabil că acolo, în monopostul său chiar se simţea uneori un mic zeu.
psi drag,
am avut o mică bănuială şi am gugălit o leacă.
citatul acesta, nu îi aparţine lui ci, lui Napoleon…
Cît despre F1, am avut la un moment dat, o adevărată pasiune, pentru.
Am abandonat această pasiune. Ştiu eu, de ce: prea mult a intrat sportul, indiferent care sport, sub incidenţa tiraniei profitului cu orice chip.
Cel mai recent exemplu, este cel al celui mai nobil sport dpmdv, snookerul…
Tibi,
da, fiecare din noi este unic si are rolul lui in acest Univers ( intr-un angrenaj perfect ? )
Si da, vanitatea este omeneasca, iar renuntarea la ea,sublima. Zambet aici. Ptr ca doar asa putem accede la simplitatea cea simpla a lumii. Doar asa ne putem uimi frumos in fata maretiilor naturii. Doar asa ne putem bucura de toate nimicurile. Doar asa putem intelege ca suntem intreg ptr ca in noi salasluieste acea scanteie divina de care spuneai si tu, si suntem parte – rotita indispendabila in angrenajul de care pomeneam anterior.
Restul am spus in comentariul de ieri, nu mai reiau.
Zambet mare.
🙂
Nu ştiu ce are WP astăzi.
După Cita, a intrat Lotusull la moderare. 🙄
Tibi,
da, suntem unici, suntem de neinlocuit. Suntem fiinte ale Universului, parte din el ( un angrenaj perfect ? )
Si da, vanitatea e omeneasca, iar renuntarea la ea, sublima. Zambet aici. Caci doar asa ne putem apropia de simplitatea cea simpla a lumii, doar asa ne putem uimi frumos in fata maretiilor naturii, doar asa putem intelege ca suntem intreg – caci in noi salasluieste scanteia divina, si suntem parte – rotita a acelui angrenaj.
Zambet mare
🙂
Mihaela
Nici chiar simpli de tot nu cred că este bine să fim.
O leacă de sofisticăraie, n-a stricat niciodată cuiva.
De exemplu, unei femei care este şi frumoasă şi inteligentă şi sofisticată. 🙂
Apăi Tibi,
eu zic ca e bine ca fiecare sa fie cum simte 🙂
Eu am o slabiciune pentru oamenii simpli.
Si apropo de asta zilele astea am scormonit prin blogul cuiva. Un pasionat de filozofie, absolvent al unei facultati. Inca vreo doua facultati incepute, plus un doctorat – renuntat la ele din lipsa de chemare. Na, si omul nostru s-a facut cioban. Zambet aici. S-a mutat cu tot cu sotie si copil la munte si acolo, cu oile lui e fericit. Si-a facut si blog si fix la inceput scrie tare frumos asa : ” Să nu fie Căderea însăși neputința de a vedea că ne aflăm în Paradis? ”
Completez eu cu un gand : foarte bine daca omule fericit, sa fie tot asa in toate zilele lui, chiar daca definitia fericirii lui nu seamana cu a mea.
Vezi ce diferiti suntem ? 🙂
Acuma.
Depinde ce intelegi prin sofisticareala. Daca e chinuita, daca e excesiva eu obosesc. Incep sa casc si ma ia somnul.
Ar fi multe de discutat pe tema sofisticarelii.
Oricum si in orice forma ar, daca tie iti place, nu e nici o problema. Zambet.
Mno, Mihaela
voroveşti despre omul de la munte? 🙂 am citit de cîteva ori ce scrie.
Nu mă prea pasionează tipul acela de fericire.
Sînt citadin sută la sută. 🙂
– – –
Lasă, lasă, că ştii tu la ce soi de sofisticăreală mă refer. 🙂 🙂 🙂
Nu Tibi, nu de Omul de la Munte ce este in lista mea e vorba, ci despre altcineva.
Cand termin de studiat, poate il voi prezenta lumii.
Poate ca nici nu conteaza identitatea. Conteaza ca e fericit in felul lui. Iar cum eu sunt o avida de oameni fericiti, ma bucur sa-i intalnesc indiferent de ce definitie dau ei fericirii.
Noi si fericirile noastre, uite un subiect inepuizabil 🙂
Sigur ca am inteles la fel de sofisticareala te refereai.
Zambet.
Si zi buna.
🙂
Mihaela
Zi bună să fie dacă zici tu… ZÎMBET MAAARE!
Da, există vanitate… şi uneori ne e ruşine că există…
Cel mai mult îmi place sofisticatul din simplitatea pură, naturală, clară… 🙂
asta este de reţinut: sofisticatul din simplitate pură! 🙂
Intr-o lume nebuna, in care totul se rezuma la..tangibil, tind sa cred ca multi au uitat adevaratul sens al vietii pamantesti.Ce ne face sa credem ca prezentu e real, cand nu suntem siguri nici pe viitor? Pai, cand ajungi la caruntetea vietii iti amintesti de tineretea…risipitoare…Varsta te obliga sa fii atent la echilibru moral si sa-ti pastrezi claru mintii.Cel mai naspa e, cand o greseala poate sa destrame tot ce-ai cladit cu mintea pan in acel momen…tOare putem sa ne aducem aminte numai de lucruri frumoase? Ma indoiesc! Hai, sa traiesti! :))
Hai să trăieşti şi tu, mulţi ani fericiţi, virusache… 🙂
Am de gînd să pun comentul tău, în postare. Bine? 🙂
[…] tibi […]
[…] Au venit azi în Clubul psi: redsky, Olimpia, scorpio, virusache, Cita ,tibi […]
[…] tibi […]
[…] aici şi având rolul de amfitrion pentru o zi. primele invitaţii din acest an merg către: tibi, almanahe, cita, vero şi reamintesc lui ratatouille că este aşteptat. încă. Tweet […]
[…] tibi […]
M-am întrebat de nenumărate ori, răspuns n-am găsit niciodată
De aceea, spun și eu ce învăț de la alții- „omul este singurul animal, pentru care propria sa existență constituie o problemă pe care trebuie s-o rezolve„- Erich Fromm.
– şi probabil pe care nu o va rezolva definitiv, niciodată…
bunä,
ce sä spun, o groazä de oameni ce gandesc frumos
pe blog, iar in viatza romaniei-politice, numai nätäräi
ce fac pauzä cu gandirea,s-au se cred salvatorii tzärii,
dar ei sunt niste nulitätzi figurante,.
servus, theo
Sunt foarte mulţi oameni pe care politica nu îi interesează absolut deloc. Sau, chiar dacă îi interesează, nu-şi afirmă convingerile atît de direct cum o facem unii dintre noi la copac, în grădina norei sau la teofil…
Acuma, depinde daca e gand sau obsesie.Si depinde cum vrei sa ajungi in centrul atentiei.Nu cred ca e rau in a dori asta, atata timp cat te motiveaza in a face ceva destept, memorabil,artistic,etc. Ca au existat si cazuri de criminali de exemplu,care au ucis pt. a capata atentie. Deci dorinta e benefica si binevenita atata timp cat si mijloacele si scopul sunt benefice,nu?
Dacă este un gînd corect motivat este ok dar, dacă este obsesie …