Colinde, colinde

Începînd de la Sfîntul Nicolae şi pînă după Revelion, ascultăm colinde. Mai vechi, mai noi, colindele ne readuc aminte cu precădere, naşterea Mîntuitorului. Mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, artişti cu voci excepţionale sau artişti mai puţin hăruiţi, cu toţii se întrec să cînte minunatele colinde de Crăciun.

Marginalizate cu mare grijă înainte de 1990, colindele  au irumpt ulterior, pe toate căile de comunicare: televiziune, radio, spectacole, suport magnetic. Multe dintre aceste colinde sunt nemuritoare, unele sunt numai de interes local, multe dintre aceste colinde nici nu ajung la urechile noastre, ale tuturor. Am ca toată lumea şi eu, colindători preferaţi. N-am să spun nimic despre aceştia, acum.

Acum am să vă ofer spre ascultare, două colinde care mie îmi sunt foarte dragi dintr-un motiv foarte simplu: aceste colinde au fost filmate de mine, în Biserica Nativităţii – Betlehem – Israel, pe 31 decembrie 2010. La colinda în limba română, s-a amestecat pe alocuri şi glasul meu cu glasul celorlalţi turişti colindători ad hoc. Consider că aceste colinde, sunt printre cele mai veritabile colinde; aceste colinde, nu sunt regizate; aceste colinde au fost în acel moment, repet, cele mai veritabile colinde. Colinde trăite acolo. Cu ce poate fi comparată emoţia acelor clipe?

Iată-le:

.

.

Crăciun Fericit, dragilor. Mulţumesc pentru interesul acordat modestei mele activităţi de pe acest blog şi vă asigur de toată consideraţia pe voi toţi, indiferent dacă numai citiţi postările, sau mai şi comentaţi. 🙂
Fie ca Sfînta Sărbătoare a Naşterii Mîntuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos, să vă aducă în suflete bucurie, în trupuri sănătate şi în inimi fericirea iubirii către Domnul şi către cei pe care îi iubiţi şi care vă iubesc! Cu drag, familia Orăşan!

Notă

“…locul naşterii Domnului Iisus Hristos (în grota nativităţii), sub altar, este indicat prin steaua de argint, cu 14 braţe, încrustate în marmură şi înconjurate de lampadare, de asemenea, din argint. Acest altar, deşi ţine de influenţa Bisericii apostolice armene, este un loc neutru, unde diferenţele dintre confesiuni nu mai sunt importante. Un alt altar din grotă, amenajat de catolici, reprezintă locul în care Fecioara Marie l-a aşezat pe pruncul Iisus în iesle. În fata bisericii, într-o mare curte pavată (“Piaţa ieslei”), credincioşii se adună, în seara de Crăciun, aşteptând slujba de la miezul nopţii, cu cîntece de slavă. “

Sursa http://dli.ro/bazilica-nasterii-domnului-din-bethlehem.html

Read Full Post »

Sfintirea vinului

Am găsit pe un blog (pandhoraa) un splendid vers dedicat vinului şi cum tot încep Sărbătorile de Iarnă mi-am adus aminte că într-o carte a lui Jean Delumeau, Liniştiţi şi ocrotiţi, (vol I pag 36, Editura Polirom, anul 2004) am găsit un text care vorbeşte despre ritualurile de sfinţire a vinului în diverse regiuni ale Europei. Redau o parte a textului: “În ţările germane, vinul sfinţit se numea vinul Sfântului Ioan (evanghelistul), pentru că era de obicei exorcizat cu prilejul sărbătorilor respective. Un ritual austriac din  secolul al XII-lea cuprinde următoarea formulă, rostită de preot după un psalm, Kyrie, Tatăl nostru şi Crez:

Te exorcizez, făptură a vinului, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh, ca să fie izgonit din tine, prin puterea sfîntului şi a Domnului nostru, tot ce este vătămător şi potrivnic mîntuirii oamenilor…

… Doamne spulberă vicleşugurile diavolului cel mincinos, vrăjmaşul nemului omenesc. Revarsă-ţi binecuvîntarea şi puterea peste această băutură, prin mijlocirea sfîntului tău apostol şi evanghelist Ioan. Curăţ-o de orice otravă, alungă-i puterile aducătoare de moarte, goneşte din ea toată răutatea şi dă-le celor ce vor bea dintr-însa ochi să te vadă, urechi să te audă, inimă să-ţi priceapă măreţia. Prin rugile şi vrednicia sfînţilor tăi, păzeşte-i pe ei de tot răul şi du-i în împărăţia ta de slavă, unde este pace şi bucurie, în vecii vecilor.

… Minunea  din Cana (Galileii) şi Cina cea de Taină veneau în chip firesc în sprijinul unor rugăciuni care cereau vinului sfinţit să izgonească toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi şi să-i păzească pe credincioşi de bolile care ucid trupul şi sufletul.”

Voi, beţi vinul abia după ce este sfinţit? 🙂

Read Full Post »

Problema

Un rabin povesteşte: – Doi bărbaţi coboară printr-un coş. Unul este curat, celălalt este murdar. Care din cei doi va merge să se spele?, îl întreabă el pe unul dintre discipolii săi. – Cel care este murdar, spune acesta. – Nici vorbă!, spune rabinul. Acela care este curat. Văzîndu-şi tovarăşul murdar în faţa lui, îşi spune: – dacă este murdar, înseamnă că şi eu trebuie să fiu, deci este nevoie să mă duc să mă spăl. În timp ce acela care este murdar, văzîndu-şi tovarăşul curat, îşi zice: – dacă el este curat, şi eu trebuie să fiu. Deci nu am nevoie să mă spăl.

Şi rabinul continuă atunci: – Doi bărbaţi coboară printr-un coş. Unul este curat, celălalt este murdar. Care din cei doi va merge să se spele? – Cel care este curat, răspunde cu entuziasm discipolul. – Nici vorbă! Acela care este murdar. Văzîndu-şi mîinile pline de funingine, îşi spune: – sînt murdar. Trebuie neapărat să mă duc să mă spăl. În timp ce acela care este curat, văzîndu-şi mîinile curate, îşi spune: – cum nu sînt murdar, nu am nevoie să mă spăl…

Am încă o întrebare să-ţi mai pun, continuă rabinul. Doi bărbaţi coboară printr-un coş. Unul este curat, celălalt este murdar. Care din cei doi va merge să se spele? Discipolul crede că într-adevăr a înţeles. – Murdarul şi curatul! Exclamă el. – Cu totul fals! Strigă iar rabinul. Tu n-ai înţeles că, dacă doi oameni coboară printr-un coş, este imposibil ca numai unul să fie murdar, iar celălalt să rămînă curat. În realitate, cei doi nu puteau să fie decît murdari!

Cînd o problemă este greşit pusă, toate soluţiile sunt false.

– – –

De ce nu formulează oamenii corect întrebările? De ce oamenii nu mai gîndesc?

 

Read Full Post »