Nici dacă greşeşti nu rămîi cu buza umflată cu pass-ul. În loc să trec pe formular ziua de 14 am trecut 15; – I made a mistake, spun funcţionarului de la ghişeu. – No problem, zice ‘mnealui, şi corectează cu pixul: taie 15 scrie 14. Asta puteam să fac şi eu, spun în gînd. Numai că domnul acela, face un semn cu pixul, întoarce formularul, trînteşte o ştampilă, zîmbeşte şi-mi spune: – It’s OK! Mulţumesc, şi fuga la trenul de Zurich, unde vom schimba cu trenul de Winterthur, de unde vom schimba cu trenul de Schloss Laufen
adică unde mergem noi pentru a vedea vestita Cascadă a Rinului. Credeam că avem o legătură directă măcar de la Zurich spre cascadă. Nu este aşa căăăă, observ: maşinăria organizatorică elveţiană, mai are şi găureeeeleeeee. 🙂 Glumesc, desigur! A venit şi controlorul, a priceput pe loc greşeala, a mai aplicat şi el o ştampilă, ura şi la drum. Simplu,civilizat, eficient. De la Basel pînă la Cascada Rinului i-am acordat notesului meu o scurtă vacanţă şi am privit nesăţios, pe geam. Mai ales pe ultima bucată de drum aflată foarte aproape de graniţa nordică a Elveţiei, admirăm nişte cătune (după numărul de case) care pot rivaliza oricînd ca arhitectură cu toate marile oraşe. Voi reveni la acest aspect. Deocamdată am ajuns în micuţa haltă Schloss Laufen de unde pe nişte trepte am coborît la un debarcader de unde am luat un vaporaş care ne-a traversat Rinul apoi am mers la stînca (pe care eu am botezat-o Rock) din mijlocul cascadei cu altul apoi am făcut o scurtă plimbare, cu alt vaporaş. Fiecare cu jobul său. Vorbind despre această spectaculoasă cadere de apă, cea mai mare din Europa, unii spun Cascada Rinului, alţii spun Cascadele Rinului. De fapt, este aceeaşi Mărie cu aceeaşi pălărie: o singură cascadă care este împărţită în trei braţe; două braţe vijelioase şi largi, şi un braţ mai lent şi mai mititel.
Zgomotul este asurzitor dar spectacolul este total. Stropii de apă ne biciuiesc obrajii şi deşi soarele este ascuns printre nori, nu este prea frig. Şi chiar dacă e, suntem prea încîntaţi ca să ne pese.
La Rock, te ia ameţeala de abrupteţea scărilor şi răsuflarea ţi se taie din cauza multiplelor senzaţii încercate: teamă, încîntare, fobia de înălţime, fobia de zgomot dar de fapt, nici nu ştii cum să-ţi împarţi sufletul între atîtea splendori. După plimbarea cu vaporaşul
intrăm la restaurant (sunt două mai acătării şi cîteva bufete) unde privind cascada şi sorbind alene un vin bun, aşteptăm bucatele care să ne mai dezmorţească puţin, că treabă mai avem pe-aici. Eu am ales „Blanchette de veau a l’ancienne, riz pilaf, salade d’endives”
iar Silvia un soi de şniţel
Am căpătat de la fata care ne-a servit o hartă şi explicaţii amănunţite despre împrejurimi. Vom merge şi la Schaffhausen, aflat la doi paşi (4 km.) drum pentru care pass-ul nostru, este valabil. Apropo de restaurant: chelnerii au nişte agende electronice în care notează numărul mesei şi bucatele comandate; în orice moment, nota de plată este disponibilă instantaneu. Din păcate, dacă la cafea vrei să savurezi o ţigară, trebuie să admiri Cascada Rinului în continuare, de pe terasă. Gata! Valea. Nu ne mai aventurăm şi în turul oraşului care se vede în apropiere – Newhausen, ci traversăm iar Rinul şi ne aventurăm pe platformele care sunt la maxim doi metri de căderea spectaculoasă a apei, apoi ne căţărăm suuuuus, la Castel de unde se văd privelişti minunate.
Nici nu ştim cum a trecut vremea şi socotim că este timpul să mergem preţ de vreo oră şi la Schaffhausen
Uluitor!
In cazul Cascadei, filmul isi arata superioritatea fata de aparatul foto, pt ca, intr-adevar, e nevoie sa vezi in miscare si sa ai si sonor, pt a pastra amintirea, sau a-ti face o idee, despre ce inseamna tumultul acelei caderi de ape. Aproape ametesti doar privind pe monitor, dar acolo, la doar cativa metri…Faina experienta!
Am gasit aceasta imagine panoramica (pt varianta de…vara 🙂 )
http://www.360trip.ro/index3.php?datei=rheinfall3®ion=Elvetia&version=krpano&player=
Mulţumesc pentru imaginea panoramică. 🙂
Daa, este uluitor şi de aceea aici mai mult am filmat decît am fotografiat sau notat ceva. Am spus în direct ce am simţit la faţa locului. Acum, retrăim senzaţiile… 🙂
Cred şi eu că vara este altceva dar, nouă ne-a fost foarte bine, şi acum!
Nu mai stiu sa vorbesc si nici sa scriu in cuvinte.dar in asemenea cazuri extraordinare imi este permis,nu? 🙂
Oricînd, cu mare drag. 🙂
mai tibi, voi ati ajuns in paradis…..
inca o data, mersi ca impartasesti cu noi 🙂
va pup si distractie placuta in continuare
aşa este… 🙂
nu mai este prea mult de spus: Freiburg şi apoi, ultima zi. tot la Basel.
multumim inca o data pt excursiúne
iar ne-ai plimbat printr-o lume minunata in imagini si filmulete
o zi faina Tiberiu
iar eu vă mulţumesc pentru interesul acordat.
v-aş plimba eu mai des dacă aş putea… 🙂
chiar am amuţit, tibi! 😀 frumos tare pământul nostru!
frumos psi, frumos. 🙂 mai ales acolo unde este bine amenajat!
Frumos, frumos…nu mai pot spune nimic! Multumesc!
Nici nu este nevoie. Mulţumesc pentru vizită!
[…] două dintre perlele coroanei turismului elveţian = Matterhorn cu Gornergrat şi cu Rothorn + Cascada Rinului. Am avut privilegiul de a vizita Castelul Chillon şi cîteva lacuri: Zurichsee, Lucernsee, […]
[…] Tiberiu Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this post. […]