Valeriu

Încerc să mă încarc cu energie pozitivă. Încerc. Reuşesc ? nu ştiu…

Valeriu nu mai e. Înscenarea accidentului în care a pierit, a fost perfectă.

Ce a mai rămas din oameni ?

Read Full Post »

Toamna

Un sfîrşit de săptămînă frumos…

Read Full Post »

Adrian Păunescu

             Aflu că poetul Păunescu este bolnav. De inimă. Îl îngrijeşte un mare specialist în bolile inimii, doctorul Brădişteanu.

            Mă  detaşez hotărît de politică, în acest caz. Mă detaşez inclusiv de implicarea strict politică a celor doi. Chiar nu-mi mai pasă dacă Brădişteanu este acuzat pentru nu mai ştiu ce acte de corupţie, şi chiar nu-mi mai pasă dacă poetul Păunescu este un traseist politic începînd de la prm pînă la psd.

            Brădişteanu, a realizat dpdv medical, primul transplant de inimă, în România.

            Păunescu, a fascinat o întreage generaţie cu cenaclurile sale.

            Am citit volume întregi de poezie ale poetului Păunescu; nu am găsit prea des în acele volume de poezie, sămînţa unui poet genial. Nu insist.

            Îl creditez pe poetul Păunescu, măcar pentru o poezie genială, transpusă extrem de inspirat de Ştefan Hruşcă, într-un cîntec nemuritor.

Îi urez poetului Păunescu, multă sănătate şi seninătate.

Şi mai postez o interpretare a acestui cîntec sfîşietor :

Gil Dobrică nu a fost promovat prea mult, iar acum, nu mai este DELOC.

#

Flacăra s-a stins azi, 05 Noiembrie 2010. Domnul să-l aibă pe Adrian Păunescu,  în paza Sa.

Read Full Post »

Moţiunea a picat, scandalul va continua

            Nu reuşesc să depistez motive de mare bucurie în tabăra pedelistă pentru picarea moţiunii. Este drept că tabăra pedelistă a cîştigat o bătălie parlamentară în lupta cu opoziţia dar, de fapt, guvernanţii nu au cîştigat mare lucru. Atît din grupul minorităţilor cît şi din tabăra udemeristă sunt voci care spun hotărît că dacă de la începutul anului viitor, salariile bugetarilor nu vor creşte semnificativ, următoarea moţiune de cenzură va trece. Inclusiv partidul traseiştilor – care sprijină circumstanţial actuala putere -, ameninţă. Faptul că sprijinul acestui partid…  a fost exprimat prin vocea fostului pesedit Nicolicea, este grăitor : cei care au trădat, vor mai trăda atunci cînd le va fi LOR, mai bine.

            Practic, actuala putere, a mai cîştigat nişte timp : două luni pînă la sfîrşitul acestui an, apoi timpul aferent vacanţei parlamentare. Apoi, probabil, încă vreo două luni de zile  după care, guvernaţii actuali, se vor confrunta cu realitatea. Ori reuşesc să mişte economia pe creştere cu efecte vizibile în buzunarul cetăţenilor, ori pedeliştii vor pleca în opoziţie. Miracole nu există,  iar timpul nu mai are răbdare.

            Opoziţiei îi rămîne în acest interval de timp, o singură armă de luptă : hărmălaia cu suspendarea preşedintelui. Hărmălaie dusă pe fondul luptei dintre psd şi pnl pentru configurarea noii puteri. Plus evident, negocierile cu udemereul şi cu traseiştii. Ce va fi, vom mai vedea.

            Sper ca acest răgaz de timp, să fie folosit eficient atît de actuala putere, cît şi de opoziţie. Puterea ar trebui să demonstreze că măsurile anticriză enunţate de domnul Boc au consistenţă, iar opoziţia ar trebui să iasă din discursul che-gargarian şi să vină cu soluţii viabile. Vorbele şi promisiunile populist-politicianiste nu valorează nimic, iar hărmălaia parlamentară şi acţiunile stradale plănuite de liderii sindicalişti, în lipsa sprijinului celor pe care pretind că îi apără, vor eşua ca şi astăzi, în derizoriu.

            Liderii sindicalişti ar trebui să înveţe măcar „ceva” din acţiunea lor de astăzi : mai mulţi oameni au fost astăzi – benevol – la Mitropolie, decît cei dispuşi să iasă în stradă – organizaţi sindical – dacă aceştia, nu cred că acţiunea lor este bine canalizată.

            Electoratul nu mai poate fi minţit. Nici de politicieni, fie ei din arcul guvernamental sau din opoziţie, nici de liderii sindicalişti. Oamenilor trebuie să le fie livrate motive temeinice pentru a-i susţine. Respectiv, argumente prin care oamenilor va trebui să le fie demonstrat limpede că, atît politicienii cît şi liderii sindicali, au în vedere interesul general, nu interesul acelor lideri, fie ei din clasa politică sau dintre liderii sindicali.

            Dacă nu, vor mai trece cîteva zeci de ani şi vom vedea lucrurile aşa cum sunt astăzi : moţiunile fie că sunt adoptate sau nu, puterea îşi va schimba în cele din urmă culoarea politică. Evident, pe fondul unui scandal politic fără de sfîrşit şi fără rezultate palpabile în viaţa cetăţeanului.

            Nu – mă – mai întreb unde este şi ce face Societatea Civilă. La ce bun ? A făcut mai de mult A.C. un P.A.C. de toată jena şi de atunci, nimic.

BLOGUL ZILEI : http://doinapopescu.wordpress.com/2010/10/27/in-tara-mea/

Read Full Post »

Precizare

            Sînt pe deplin solidar cu profesorii, cu medicii şi cu alte categorii de bugetari vrednici de toată stima cărora le-au fost diminuate veniturile; sînt pe deplin de acord şi cu mînia îndreptăţită a creatorilor care şi-au văzut drepturile de autor, ciumpăvite. Sînt pe deplin în stare să îi înţeleg pe cei nedreptăţiţi si mai ales sînt de acord că aceştia au dreptul legal de a protesta. Dar.

            Nu am cum să fiu de acord cu profitorii sistemului, care ţipă şerpeşte că le-au fost tăiate privilegiile; nu îi mai înşir pentru că presupun că îi ştie toată lumea. Acum.

            Respect dreptul oricui de a avea opinii şi mai ales dreptul oricui de a avea indiferent ce orientare sau simpatie politică îi dictează conştiinţa şi interesele personale. Tot astfel, clamez dreptul meu de a fi în continuare susţinătorul preşedintelui Băsescu şi a PDL. Nu a guvernului Boc; aici sunt necesare cîteva precizări. Adică.

            Cu toate stîngăciile sale, guvernul Boc măcar a început să facă o reformă mai mult decît necesară. Nu mimetic ci, atît cît este posibil, în profunzime. Apoi.

            Este dreptul constituţional al opoziţiei să încerce prin mijloace parlamentare să demită guvernul. Dar mijloace parlamentare, nu folosindu-se de îndemnuri che-guevaristice la răscoală şi la dezordine socială. De aceea.

            Nu pot susţine actuala încercare a opoziţiei de a demola guvernul prin acţiuni concertate de protest care promit – deşi sper să mă înşel -, violenţe stradale. Nu folosind violenţa putem construi un stat de drept.

BLOGUL ZILEI : http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/10/26/halatul-cat-e-halatul/

DE CITIT ŞI : http://copaculdinpadure.wordpress.com/2010/10/27/ardeti-ogoarele-otraviti-fantanile/

ŞI : http://noradamian.wordpress.com/2010/10/26/opozitie-vanduta-cumpar-premier-rog-seriozitate/

Read Full Post »

BECAUD

Nostalgii…

Read Full Post »

Mda

            Clocoteala politichiei dîmboviţicane atinge constant, cotele de avarie de la care un popor normal, ar trebui să se alarmeze. Se alarmează acest popor ? NU. De ce ? Simplu : purtătorul de cuvînt al idioţeniei generalizate, şi îl nominalizez aici pe cel care a fost catalogat de iliuşa drept prostănac, a clamat cu emfază : nu mai demonizaţi pesedeul!  

            Ca prin farmec, din acel moment, a început demonizarea altui personaj de pe scena noastră politică; îl ştiţi cu toţii, aşa că nu insist. Faptul că a răbufnit în presă, complotul pus la cale de nişte infractori, trece în derizoriu. Ce contează ? Vanghelizaţii votează. Puturicienii, jubilează. Eolienii, atîţia cîţi mai sunt, practică de zor “fuga înainte”.  Felixienii, se păstrează într-o espectativă dubioasă. Pîndesc.

            Eu, aleg calea seninătăţii. Prea multe sute de ani – minim trei – se prăvălesc peste mine ostentativ cu toate tarele lor, ca să mai pot crede că ceva semnificativ se mai poate schimba, în timp util, în timpul vieţii mele, atîta cît va mai fi să fie.

            Deci. Îmi croiesc planuri de vacanţă. Dacă am ratat sezonul estival, voi încerca să mă bucur din tot sufletul pentru – nu de – un revelion petrecut pe alte meleaguri. Probabil că a venit vremea să văd pe viu, ce înseamnă “pămîntul sfînt”.

Read Full Post »

Moţiune

            Am început să cred, că cea mai bună soluţie politică în acest moment, ar fi ca moţiunea de cenzură să fie adoptată. Dacă nu va trece moţiunea, măcar pe asumarea răspunderii acest guvern să fie demis. Chiar aş dori să văd ce soluţii miraculoase are actuala opoziţie, posibil dacă nu chiar foarte probabil ca fiind, viitoarea putere.

            Sigur că va reîncepe veşnica reinterpretare a constituţiei, în ceea ce priveşte desemnarea noului PM. Ei şi ? Nimic nou pe plaiurile mioritice. Se vor lansa specialiştii jocurilor politice din umbră IAR, în tot soiul de elucubraţii pe marginea dreptului preşedintelui de a desemna premierul. Întrebarea E : chiar vrea actuala opoziţie să vină la guvernare acum ? Posibil să vrea, posibil să nu prea vrea. Dacă la nivel central lucrurile par a fi ceva mai limpezi, adevărata problemă este în teritoriu, unde atît actuala putere cît şi viitoarea putere, au de rezolvat cereri de fonduri băneşti care niciodată nu sunt suficiente pentru clientela politică de ambe feluri. Aici este problema.

            Odată ajuns la putere, orice partid sau orice coaliţie, devine prizonier/a intereselor din teritoriu, unde s-au făcut şi se mai fac, cele mai elucubrante combinaţii între reprezentanţii diverselor grupări pe care îmi vine din ce în ce mai greu, să le denumesc a fi, politice. Nu insist, pentru că nu are rost.

            Acum. A devenit din ce în ce mai limpede, că rezistenţa la reformarea instituţiilor statului a atins cote record; lucru absolut firesc dacă luăm în considerare, faptul că în toate aceste instituţii ale statului, vegetează de zeci de ani, “funcţionari” a căror unică preocupare, este supravieţuirea personală. Lucru care pînă la un punct, este de înţeles; oameni suntem cu toţii, nu e aşa? Oameni…

            Deci. De ce spun că am început să cred că ar fi o soluţie demiterea acestui guvern?  Simplu : presupun că în acest mod, ar înceta cumva hărmălaia produsă de actuala opoziţie; ar fi obligaţi liderii opoziţiei, să demonstreze cît de capabili sunt ei, de a face ca actuala stare negativă a economiei să înceteze şi, să înceapă revărsarea conului abundenţei peste acest popor necăjit.

            Nu o să mai fac nici-o referire la preşedintele Băsescu. Consider că a încercat marea cu degetul dar, a mizat pe nişte “căluţi de mare” insuficient decişi să meargă pe un drum DREPT. De aici, dezamăgirea mea. Iar, nu insist.

            Moţiune. Mda. Moţiune. Nimeni nu mai îşi aminteşte că în momentele premergătoare fugii lui Ceauşescu din CC al PCR din ‘89, funcţionarii din ministere pregăteau o, aţi ghicit, “MOŢIUNE”.

Read Full Post »

Postare despre nimic

            Am aflat de la doamna Udrea – via televizor – că, în parlament se votează după cum dictează  ? şeful unui grup parlamentar. Am înţeles că, şeful unui grup parlamentar are o viaţă foarte grea : el sireacul, trebuie să stea toată ziua în parlament, să fie atent ce legi sunt propuse, să le înţeleagă, iar atunci cînd aceste legi trebuiesc votate de grosul –  obraz al – şparlamentarilor, să facă un gest vechi de cînd lumea : să indice cu degetul policar al mîinii sale strînse pumn în sus, dacă legea trebuie votată, sau cu acelaşi deget repezit în jos, dacă acea lege nu este pe placul puterii, sau opoziţiei, că nici nu mai contează, deci, acea lege nu trebuie votată.

            Au obligaţia elementară “aleşii” noştri să citească şi eventual să înţeleagă acele legi ? Hm! Se pare că, nu prea. “Jocul” politic este tot ce contează. Aleşii noştri votează “a la turma bre”, asta cu condiţia ca aleşii noştri sa catadicsească să fie prezenţi la “lucrările” parlamentului. Ce le pasă lor de alegători = negrul de sub unghie ? Nu le pasă. Ei au treabă în “teritoriu” = afacerile şi interesele lor, proprii.

            Nesimţirea cu care după ce votează cum votează, îşi justifică votul, se traduce lesne în “scuzaţi, pardon, bonsoir” n-am ştiu ce votez, sau de-a dreptul cu cinism : am ştiut că votez contra, deşi normal ar fi fost să votez pentru.

            Nu mai revin la doamna Udrea; am votat-o pentru că am avut de ales în circumscripţia mea electorală, între ea, Paveliu, şi nu mai ştiu ce alţi catindaţi. Am votat de fapt, pdl. Să creadă ea şi pdl, că mă voi mai obosi să merg la vot în aceste circumstanţe. Ea şi primarul sectorului în care locuiesc, primar care a umplut străzile sectorului cu marcaje pentru biciclişti deşi biciclişti nu există decît în fanteziile sale, primar care după ce a atîrnat coşuri de gunoi pe toţi stîlpii de telegraf/electricitate a început să monteze aceste coşuri de gunoi şi pe copaci, primar care a montat separatoare de sens absurde, primar care borduriază temeinic, inclusiv aleile dintre blocuri, unde această bordurizare este complet inutilă. Desigur, această bordurizare a fost votată în consiliul local, cum altcumva ? = identic cum votează “aleşii” noştri şparlamentari.

            Postare despre nimic ? DA! Am învestit speranţe în nimic. Am căpătat – noi toţi – indiferent pe cine am votat, la capătul speranţelor noastre după 20 de ani postdecembrişti, nimic. N I M I C.

Read Full Post »

Costel

E ziua sa. La Mulţi Ani !  domnule Busuioc !

Pe plan mioritic, a fost ridiculizat de „specialiştii” în muzică. A reuşit să demonstreze că are ceva de spus, ca şi mult prea mulţi alţi români, în afară. Singura sa vină ca român, este că nu a făcut parte din reţelele autohtone care promovează; plus de asta, este şi un autodidact; un talent nativ; ori acest lucru, îi oripilează pe „specialişti” .

Read Full Post »