Pînă la proba contrarie, internetul oferă acest tip de libertate. De la constrîngerea limitativă a posibilităţii de informare şi pînă la posibilitatea de a-ţi face cunoscute opiniile, pe o scară ceva mai largă decît bîrfa în cerc restrîns, nu ştiu să se fi inventat, pînă acum, o altă modalitate de a spune tuturor celor care vor să asculte ce ai de spus : s-a inventat blogul unde oricine, poate fără o dificultate vizibilă, să spună ce îl doare.
Sau măcar fiecare om care vrea, indiferent dacă îşi asumă responsabilitatea unui blog sau nu, să încerce să împărtăşească, ce ştie, ce citeşte, ce îi place, ce crede despre cum merge politica mondială sau locală într-o direcţie sau alta, adică oamenii care vor şi au ceva de spus, important sau nu. Important este că au scăpat de “botniţa” la care se referea într-o carte extraordinară, Zaharia Stancu : Să nu uiţi Darie!
În mod firesc, acest mod de comunicare interumană, este bruiat. De la restricţiile impuse internetului, în anumite ţări care nu agreează acest tip de libertate, pînă la modul în care acest tip de comunicare este drastic taxat de ţările în care anumite cercuri, pretins democratice, se ascund în spatele unor postatori, evident anonimi, care bruiază.
Metodele bruiajului sunt diverse dar trăsătura lor comună este discreditarea. Discreditare bazată pe picătura chinezească. Sau, pe sintagma aia veche de cînd lumea : calomniază; chiar dacă nu ai dreptate, vei reuşi să strecori îndoiala.
Nu a spus marele Descartes “dubito ergo sum” ? A spus. Restul acestei sintagme, a trecut în uitare : “dubito ergo cogito”. Cogito ? Mde. Mai degrabă, COPITO. E mult mai la îndemînă să dai cu copita decît să “cogito”.
Libertatea abolută ? Fleac. Cine mai “cogito” , cînd e mai simplu să nu ai “dubito”! Dacă ai convingeri ferme, venite din mugetul animalelor de toată isprava adăpostite în ferme, ŞTII. Habar nu ai că, de fapt, convingerile de acest tip adoptate fără “dubito”, sunt foarte bine preparate în laboratoarele de prosteală în massă destinate celor care încă mai cred că soarele se învîrte în jurul pămîntului.
Libertatea celor care se lasă prostiţi fără “cogito” se subsumează libertăţii celor care au libertatea deplină de a oculta “dubito”. Pentru că noului Darie i s-a pregătit, în laboratoarele noi, tipul de botniţă cu ochelari de cal. Nu daţi vina pe cal, vă rog! Strugurii democraţiei sunt acri. Şi strepezesc dinţii libertăţii absolute. Uiţi Darie, uiţi ?
Tiberiuorasanu's Blog 
Salut, Tibi!
Imi place libertatea în multe privinte.
Inclusiv de merge în pivniţă.
Salut Băşcăliosul !
Eşti fericit. Multora libertatea li se pare o povară.
Aceştia preferă lumina tremurîndă a focului din peşteră, luminii orbitoare a soarelui. Şi-s disperaţi dacă nu le spune nimeni ce au de făcut. Şi cum. Şi cît. Şi cînd.
Unii au curaj să meargă în pivniţă, alţii o confundă cu beciul.
Claustrofobii precis !
Să înţeleg că mi-ai dat o explicaţie? Sau ai curaj, dar n-ai chef?
Băşcăliosul
Mai degrabă trag de timp. 🙂
Nu cred că am priceput prima afirmaţie referitoare la pivniţă.
Ai ceva vin bun la păstrare şi ai curajul de a merge să-l recuperezi ?
Am. Vrei să-ţi trimit ceva pentru vinoteca ta din pivniţă?
După ce vei verifica, vei vedea că au gust mai multe din afirmaţiile mele.
Sigur că vreau să-mi trimiţi !
Bărbaţii ăştia! Iar mistere!
😛
Şi tu care credeai că numa femeile îs misterioase. 🙂
Femeile pozează mai mult! 😀
Libertatea este apanajul oamenilor puternici. Pentru dobitoci este o petardă care le pocneşte în mână…
S-ar fi cuvenit de fapt să întocmesc o postare ceva mai amplă cu concluziile mele la acest concept, referitor la cartea lui Eliade.
Nu am abandonat ideea. Dar fiind intrat în starea de leneveală, mi-a fost mai simplu să scriu acest text uşurel.
Sunt convinsă că dacă ţi-a scăpat ceva va completa Băşcăliosul. 😛 😛 😛
Nici nu ştii cîtă dreptate ai dar, misterul trebuie să rămînă . 😀
Şi ai dreptate, iar : femeile pozează CEVA mai mult. 😛
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Şi nu ucid cu mintea
Tainele ce le-ntâlnesc în calea mea!”- zice poetul.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
Pentru că :
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Aceste versuri vin ca un rezumat al acestei săptămâni. 😀
Complicată săptămînă drept îi. Şi înca nu s-o terminat. 🙂
Merem înainte, nu ? Chiar dacă danu şi-a schimbat niku, iar Z plimbă ursul în continuare pe unde habar nu are că nu îi dă nimeni dreptate. 😛
Cât optimism în a doua propoziţie!
Ei bine, eu mi-am desenat un zâmbet optimist pentru tot restul anului şi nu renunţ la el pentru nimeni!
Doina
Cred că ai dreptate dar eu, sînt ceva mai păţit. 🙂
Salutare!
Imi spunea un unchi ca faza cu botnita la cules nu este adevarata, poate a fost scrisa pentru ca dadea bine in acele vremuri, chiaburii care sug sangele poporului…. In schimb am auzit ca le-ar fi dat cu creta pe la gura, daca mancai struguri se lua creta. Cred ca si asta e exagerata, mai bei apa, mai mananci, se duce creta.
Uite ca am gasit pe google:
Cine citeste Descult, nu poate să nu se cutremure de viata tăranilor de altădată, descrisă de Zaharia Stancu. Să culegi struguri cu botnita la gură, să mănînci pămînt uscat…” .
O imagine hiperbolizată grotesc, de al cărei neverosimil n-a îndrăznit nimeni, mult timp, să se atingă public. „Marin Preda vorbea urît de carte (n.n., romanul Descult). Îl supăra imaginea troglodită a satului românesc de acolo. «Unde s-au mai văzut la noi oameni cu botnită?» – îmi spunea furios”.
http://convorbiri-literare.dntis.ro/MIHULEACapr7.html
Sa nu uiti Darie
Cum ai cules la vie
Dar daca vremurile cer
Fa-l diavol pe mosier
Creangă
Sigur că „botniţa” aceea a fost o exagerare şi sigur că acea figură de stil dădea bine în acele vremuri.
Tocmai de aceea am folosit-o şi eu.
În plus de asta sintagma ca atare, a intrat în vorbirea curentă şi nimeni nu este deranjat dacă se sprijină sau nu, pe un adevăr.
Nu se spune de exemplu, că pe vremea lui Năstase, „s-a pus botniţă” presei ?
Dar. Accentul acestui articol cade de fapt altundeva.
Anume, că politicienii noştri caută metode de a limita libertatea de exprimare pe internet.
Plus. Îndobitocirea în massă a populaţiei, începînd de pe băncile scolii si continuînd cu războiul media pe care mare parte din populaţie, l-a pierdut.
Şi. Am făcut referire inclusiv la cei care sunt dis-puşi să semene confuzii, pe internet.