Ştiu că fiecare om are visuri-reverii, şi ştiu că fiecare om visează-fantasmează în somn. Ştiu.
Şi mai ştiu că nici visurile-reverii nu se împlinesc întotdeauna, şi mai ştiu (sau mi se pare că ştiu) că uneori fantasmele nocturne se transformă în coşmaruri; sau coşmare; sau, în vise urîte…
Trist este atunci cînd îţi dai seama (unii spun că realizezi) că de fapt, ceea ce trăieşti visînd frumos, nu este decît un coşmar sinistru.
Să-mă-explic. Punct şi de la capăt. Deci:
– Nu voi înţelege niciodată de ce viaţa mea a fost ciuntită de sistemul politic românesc de pînă în 1989.
– Refuz să înţeleg de ce, după 1989, deşi au trecut aproape 22 de ani, visurile pe care ni le-am făcut cu toţii, s-au transformat în coşmar pentru prea mulţi dintre noi.
– Aş vrea să ştiu, de ce oamenii de pe alte meleaguri se poartă mult mai frumos cu mine, decît oamenii care sunt compatrioţii mei.
– Tare mi-ar plăcea să aflu de ce lucruri simple care pot fi rezolvate în cîteva minute, durează ore întregi.
– Cel mai mult mi-ar plăcea să înţeleg, în ce constă neputinţa neamului românesc de a se afilia normalităţii.
Dau un singur exemplu: ajuns în Barcelona cu un avion low-cost, a durat fix cinci minute pînă cînd am trecut de cerberii care mi-au verificat identitatea şi încă cinci minute pînă mi-am recuperat bagajele din cala avionului. Ajuns la întoarcere în Bucureşti pe aeroportul Băneasa, această operaţiune a durat mai mult de o oră. Visul meu frumos de a mă reîntoarce acasă, s-a transformat într-un coşmar. Coşmar prelungit de mafia taximetriştilor afiliaţi acestui aeroport vechi, prăfuit, anacronic şi total depăşit de cerinţele unui mileniu civilizat.
În ce soi de somn prelungit se complac autorităţile care conduc acest aeroport european? Ce visează sau vizează aceşti indivizi anacronici în răspăr cu normalitatea? Eu nu reuşesc să înţeleg. Voi, ce părere aveţi? Merită să ne trezim din acest coşmar? Sau ne facem în continuare visuri-reverii, fantasmînd cufundaţi adînc într-un somn al raţiunii. HM ?
#
Pe această temă propusă de psi au mai zis cîte ceva, şi: abisuri vero sara virusache gheorghe Carmen Cita redsky Scorpio72
De ce am impresia ca eu am scris acest post?
Eu am renuntat de mult sa mai dau vina pe autoritati! Tot romani sunt peste tot – nu-s nici francezi, nici chinezi…, romani.
Nimeni nu vrea sa fie altfel. Vezi tu, daca este ordine… se vede orice abatere asa… la adapostul degringoladei ne strecuram mai usor si putem sa ne sustragem oricaror vigilente!
Bine ai revenit pe plaiurile mioritice!
[…] Despre coşmaruri au mai scris: psi, redsky, abisuri, virus, scorpio, dictaturajustiţiei, sara, tiberiu […]
[…] aceeaşi temă, coşmarul, vă invit să citiţi şi la: abisuri, vero, tibi, sara, virusache, cristian gheorghe, dictatura justitiei, cita, Posted by psi on Oct 17, 2011 o […]
off, tibi, păi aşa începe povestea vacanţei tale catalane? 😦
ştiu că ai dreptate, sigur că ştiu. cu aeroportul cel groaznic numit băneasa am şi eu amintiri neplăcute şi totuşi nu pe oamenii mărunţi aş da eu vina ci pe mentalitatea noastră jalnică. chiar dacă ştiu că există excepţii la nivel de individ, dar trăim totuşi ca şi cum alţii ar fi responsabili, alţii au datorii, noi avem doar nemulţumiri şi ne prefacem că muncim, că trăim, că…
paradoxul este că românii plecaţi au altă mentalitate, au responsabilităţi, datorii pe care şi le asumă, muncesc şi strălucesc, arătând că se poate.
lasă psi, lasă, că ai să vezi ce de lucruri minunate voi povesti.
nu te mai întrista, pliiiiz! 🙂
acuşi fug să văd, tibi! 😉
eu am senzatia asta de cate ori ma intorc acasa. ii zic spleen de romania!
[…] https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/10/17/cosmarul/#comment-12726 Like this:Like4 bloggers like this post. This entry was posted in reflectii and tagged alergare, cosmar, urmarire. Bookmark the permalink. ← Talking […]
[…] ”Coșmarul”. Au mai scris psi, redsky, abisuri, virusache, scorpio, Sara, cita, vero, tibi, dictatura justitiei Like this:Like6 bloggers like this post. By cristiangheorghe, on octombrie […]
[…] Un sfat oferit este o responsabilitate în plus. […]
[…] cu coșmarul lui: abisuri, vero, tibi, sara, virusache, cristian gheorghe, dictatura justitiei, cita, redsky, scorpio Rate this: Share […]
cred că e o maladie care ne atacă pe rând pe toți în țara asta.
Nu e vorba de autorități aici. Ci de mentalitatea schimbată a unui întreb popor. Multe de spus…
Parcă cineva ţine cu tot dinadinsul să-ţi atragă atenţia că dacă ai fost cumva plecat o leacă în locuri carec respiră normalitatea, este vremea să te trezeşti din vis direct în coşmarul bine cunoscut.
[…] trecut de provocarea data de Psi si:abisuri, vero, tibi, Psi, virusache, cristian gheorghe, dictatura justitiei, cita, redsky, scorpio, […]
[…] incaunipocrit, profunzimi, tibi, sara, labulivar, […]
[…] Pingback: Coşmarul « Tiberiuorasanu's Blog […]
Cred ca trebuie sa dai o tura prin Africa , eu m-am lecuit dupa ce am vazut ca se poate mult , mult mai rau …
Asta da, consolare! 🙂
Mulţumesc frumos pentru invitaţie dar, nu. N-am dat eu curs nici măcar invitaţiei unei nepoate care şi-a făcut doctoratul în A. de sud.
Pînă la urmă, a reuşit şi ea să se refugieze în Elveţia dar, ghinion: nici acolo nu mă prea grăbesc să merg… 🙂
Cu toate că n-am trecut granița, ca să am un etalon de comparare, cred și eu că nu reușim să ieșim din coșmarul numit comunism. Tibi, la noi au fost schimbate doar titulaturile. Mentalitățile sunt aceleași.
Carmen,
Reiau aici un coment pe care l-am lăsat al Aliceee
„Eu n-am părăsit Ro pînă în 1991. Am văzut mai toată ţara, pentru că nu suportam ideea de a călători numai în lagărul comunist.
Eu voiam să văd piramidele, Statuia libertăţii, Tour Eifel… eheheheeei, gusturi rafinate de duşman capitalist! 🙂
Abia în 1991 am fost la turci prima dată, tot după marfă. 😀
Apoi în Ungaria, apoi iar n-am mai plecat nicăieri că nu prea aveam parale.
Abia în ultimii şase ani am fost şi eu tropa-tropa prin coana ioropa şi am început de vreo doi ani să şi descriu pe blog ce am văzut…”
Cît despre mentalităţi, aşa este şi aşa va rămîne. Punct!
Tibi, tu ești supărat pe mine ? Ce-i cu tonul acesta ? ” Punct ! ” !!!
Dragă Carmen
Cum poţi să crezi că sînt supărat pe tine! 🙄 Nici vorbă de aşa ceva!
Sunt supărat pe neputinţa asta românească de a ieşi la lumina unui trai normal. Sînt supărat pe – netrebnicia romînească – denumită aşa, de Noica.
Am spus punct! pentru că eu nu mai am nici-o speranţă ca pe timpul restului vieţii mele, să mai văd vreo schimbare în bine. Despre asta este vorba. Plus de asta, nici nu vrei să ştii ce sentiment de nesiguranţă am avut noaptea în care ne-am întors, fiind la mîna mafiei de taximetrişti ca să ajung acasă…
Mafiile, de oricare ar fi vorba, sunt mână în mână cu cine știm noi toți. Îmi pare rău să aflu asta. În schimb mă bucur că nu ești supărat pe mine.
Carmen
Mafiile sunt prezente în toată lumea dar, nicăieri nu sunt atît de sfidătoare ca în Ro. Poate, doar în Maica Rusie să fie la fel de agresive.
Repet: cum să fiu supărat pe tine ? Tu, eşti o prietenă pe care o preţuiesc mult.
Acum, sper că nu eşti tu supăratză ca deşi îţi vizitez blogul, nu prea mai comentez. Sînt extrem de ocupat cu redactarea impresiilor noastre din Catalunia. Voi posta circa o sută de clipuri, prin intermediul cărora, veţi călători braţ la braţ cu mine, şi voi. OK? 🙂
Nu sunt supărată. Abia am timp să respir. Din respect citesc și eu cât pot să mai înțeleg ceva . Abia aștept să am timp să citesc ce vei redacta. Vine ea vacanța de iarnă !
Vine, vine şi trece dar, postările rămîn aici. 🙂
„- Refuz să înţeleg de ce, după 1989, deşi au trecut aproape 22 de ani, visurile pe care ni le-am făcut cu toţii, s-au transformat în coşmar pentru prea mulţi dintre noi. „Eheee, nu esti singurul,hop si io! :))