Lucerna 1

De la Basel spre Lucern(a) am luat un interregio. Pe cît este peisajul de frumos, pe atît este vremea de mohorîtă. Localităţi mai mari sau mai mici se succed din goana trenului, etalînd vile cu de la unu la cinci etaje, căţărate în terase suprapuse pe versanţii dealurilor. Pe unde calea ferată este apropiată de case, panouri uriaşe le protejează antifonic. Mulţi pomi înfloriţi sparg monotonia verdelui incredibil de verde al ierbii, cu pete de culoare alb-rozalie. În zare, se văd păduri de conifere. Din loc în loc, vestitele vaci elveţiene pasc impasibile. Am văzut şi turme de oi, multe dintre acestea sunt veritabile minunăţii: mai solide decît oile obişnuite şi colorate ciudat, jumătate alb şi jumătate negru. Apar şi dispar deci, sunt foarte greu de fotografiat. Totuşi

Facem o scurtă oprire la Olten, important nod feroviar. De aici, drumul de fier pare că urcă o pantă lină către Lucerna. Pe partea stîngă apare încă un lac (cine spune că Finlanda este ţara lacurilor?) pe care îl identific pe hartă a fi Sursee. Nu mai este mult şi ajungem. Gara

este curată (ca peste tot…) şi forfoteşte de turişti. Ploaia a devenit enervantă şi mă împiedică să fotografiez prea mult.

Imediat în faţa gării, pe partea dreaptă, un vaporaş aşteaptă (şi aici) doritorii de o plimbare pe Lucernsee, fie în scop turistic fie pentru localnicii navetişti. Traversăm un pod de piatră şi vedem pe stînga unul dintre celebrele poduri de lemn cu picioare de piatră.Vom reveni pe aici.

Pe ambele maluri se întind tarabe cu de toate pentru toţi: legume, fructe, salamuri, brînzeturi, duciuri, artizanat şi multe alte cele trebuincioase atît turiştilor cît şi localnicilor. Scumpe de nu-ţi vine să crezi: cartofii noi sunt de pe la cinci la zece franci per kilogram, funcţie de mărime, cred. Nişte chestii teribil de apetisante şi de îmbietoare se pot obţine contra a opt franci suta de grame. Cine mai vrea?

Noi mai mergem puţin în aval, trecem pe lîngă cel de-al doilea pod de lemn (mai scurt), şi găsim hotelul turistic unde vom înopta (190 de franci ziua). Pentru că am ajuns mai devreme decît ora convenită şi nu vrem să mai aşteptăm, acceptăm o cameră fără vedere la apă. Ei, şi? Curat, strict funcţional, televizor dar nu şi frigider, o baie utilată excelent, paturi comode. Bun şi aşa. Lăsăm bagajele în grabă şi la hoinăreală cu noi.

Read Full Post »

Muzeul Cantoanelor

Nu pricep explicaţiile date în limba germană dar înţeleg că este un muzeu care adăposteşte obiecte şi documente care ilustrează istoria Elveţiei de pe la început şi pînă în zilele noastre. Voi lăsa fotografiile să spună mai mult decît bietele mele cuvinte…

Ajunşi în gara aflată la doi paşi, de data asta nimerim într-un IC care merge direct la Basel în circa 45 de minute, ceea ce după presupunerile mele înseamnă că pe alocuri am zburat cu peste 150 de km/h. Ajunşi la Basel vedem că în sfîrşit, soarele a biruit norii revărsînd o căldură primăvăratică asupra oraşului liniştit. Avem nevoie de ceva odihnă pentru că mîine vom pleca la Lucerna.

Read Full Post »