Atît cît am cutreierat noi prin Elveţia, n-am văzut nici măcar la o singură fereastră, clasica frînghie de rufe care să etaleze fără pic de jenă desuuri sau mai ştiu eu, ce. Am văzut aşa ceva şi prin Italia şi prin Franţa şi prin Barcelona, dar nu şi aici. Dacă am priceput eu bine, pe aici sunt două categorii de asociaţii de locatari: unele care permit achiziţionarea şi folosirea unei maşini de spălat individuale, şi altele care nu permit. Cele care nu permit acest lux, au la subsol maşini de spălat şi de uscat rufe, iar locatarii sunt programaţi cu precizie elveţiană cu ora şi ziua de spălat. Nu este prea comod dar, asta este: regulile sunt respectate cu stricteţe de toată lumea. Încălcarea regulilor de convieţuire atrage oprobriul comunităţii şi pentru recalcitranţi există instituţia amenzii care nu este deloc plăcută ci, foarte piperată. De aceea, peste tot pe unde am fost, am văzut faţade frumoase şi ferestre închise. La ieşirea din Grachen am văzut chiar şi un muncitor care spăla pereţii!
Regulile acestea au fost atent implementate şi respectate generaţii la rînd, pînă au devenit automatism. Chiar am observat că aproape nimeni nu se gîndeşte să nu se supună regulilor de bună convieţuire. Aceste reguli au devenit pur şi simplu, parte integrantă din felul de a fi al locuitorilor, fie ei autohtoni sau auslanderi.
Dacă stau să mă gîndesc bine, noi am reuşit să acoperim atît de mult din teritoriul helvet (aproape jumătate!) în atît de scurt timp, datorită transportului în comun perfect integrat şi sincronizat: tren, vapor, autobuz urban şi interurban. O reţea incredibil de bine dezvoltată de cale ferată de mare şi foarte mare viteză este foarte bine coordonată, iar din multele noduri feroviare, legăturile către diverse direcţii se succed la intervale foarte convenabile de timp. Nimeni nu-şi permite să irosească timpul preţios al turistului / sau al localnicului, să-i provoace nervi sau alte inconveniente. Am avut legături pe parcursul a două-trei ore şi din cîte două noduri de cale ferată şi n-am pierdut timp aiurea pe nicăieri.
Acest titlu inspirat (găsit de psi), se potriveşte de minune şi cu întreaga reţea de transport pe cablu ( frînghii de metal 🙂 şi noduri de legătură) între diversele gondole, teleferice, telescaune şi telecabine care străbat întreg masivul muntos. Fără să exagerez, am refăcut pe cablu un traseu, parcurs cu trenul şi cu un minibuz local!
Şi dacă tot am mers de cîteva ori cu vaporaşul, reamintesc faptul că aceste vaporaşe deşi sunt parte integrantă a sistemului de transport între localităţi, sunt concepute şi pentru promenadă de plăcere. Unele gări devin astfel, noduri de legătură cu aceste vaporaşe.
Am ceva noţiuni despre marinărie şi am observat cu plăcere că unele obiceiuri marinăreşti nu s-au schimbat de secole. Acostarea la dană se face tot cu ajutorul aşa zisei pară de abordaj, (un ghemotoc de frînghie sau o bucată de lemn în formă de pară) care este ataşată la o frînghie (cum o denumesc nepricepuţii 🙂 ), pe care cunoscătorii o denumesc corect: saulă. Aceasta se balansează şi se aruncă la mal, iar marinarul de pe dană prinde saula şi leagă vaporul de babale prin intermediul unor noduri marinăreşti.
Şi am mai observat o altă modalitate de acostare dar despre aceasta, voi povesti la capitolul despre Cascada Rinului. Nu mai este mult pînă atunci iar acolo, am făcut şi nişte clipuri comentate în direct. Deci, un bob zăbavă. Bine? 🙂
Destoinicii membri ai clubului PSI care au răspuns acestei provocări sunt:
Carmen Pricop anacondele Cristinadone Some Words Carmen scorpio
Mâine sper să fiu alături de voi. Am citit doar începutul ca să nu mă las influențată.
Vei fi, vei fi! 🙂
Si la noi daca s-ar aplica amenzi pentru toate neregulile cred ca s-ar mari substantial PIB-ul, iar apoi acesti bani reinvestiti ar face sa ne schimbam „fata”. Numai pentru mizeria pe care o fac cainii in fata blocului si in spatiul verde de langa bloc, daca s-ar aplica amenzi stapanilor acestor caini s-ar umple sacul.
Dar cine sa faca asta la noi?
Şi dacă s-ar aplica amenzi, acestea ar fi desfiinţate în instanţele judecătoreşti de avocaţii şmecheri înfrăţiţi cu judecătorii marca costiniu. Vezi măcar ce se întîmplă cu amenzile date şoferilor…
😀 cine a spus că cei ce se aseamănă, se adună, a avut dreptate… iată cum jocurile noastre se potrivesc, se pliază poveștilor tale pe care, știi, le aștept, le citesc cu drag. îți mulțumesc și aici, o voi face și la mine, pentru comentariul atât de frumos pe care mi l-ai dăruit în noapte… 😳
îți sunt datoare, prietene, cu mult…
despre frânghii și noduri, așa cum le-ai văzut tu în elveția, am avut ocazia să le admir și eu, în țările germanice: străzi lungi zugrăvite în aceeași culoare, cu aceleași perdele și flori în ferestre încă mai port uimită în amintire…
Păi inspiraţia asta mi-a venit abia aseară că nu prea ştiam pe unde să scot cămaşa, legat cu atîtea frînghii şi cu atîtea noduri. 😀
Tu îmi eşti datoare mie? 🙄 Cu ce psi, cu ce? 🙄 Hai să închidem subiectul, pliiiiz. 🙂
Şi da, civilizaţia de tip germanic este mereu, surprinzătoare, mai ales pentru nişte bieţi balcanici ca noi…
Bună dimineața !
Ce frumoasă legătură între frânghiile pentru rufe din Elveția , ce nu se văd, și lipsa noastră de civilizație.
Dragii mei, cam peste câte secole vom ajunge la noi gradul acela de cultură și civilizație ?
Bună dimineaţa!
Pînă să ajung acolo, credeam că DA!
Acum sînt sigur că NU! Indiferent de numărul secolelor.
Interesant…nici pe aici nu se poarta franghiile. Singurii care au asa ceva sunt ghetoistii. 🙂 le am zis unor colege de serviciu ca in romania, acasa la mine am
Scuze scriu de pe tel. In fine…mi au zis ca daca noi in ro avem franghii suntem si noi ghetoisti. Ehhh bine ca sunt ei cei mai rasariti
Şi chiar există ghetouri în Ro.
Ai auzit de Zăbrăuţi din Ferentari, Bucureşti sectorul cinci?
Am dus mai de mult nişte tineri germani să-l vadă şi nu le-a venit să-şi creadă ochilor!
Cît despre ciorile alea tîmpite, îţi spun mai şi aici: nu le mai băga în seamă că aşa le creşte îngîmfarea.
Şi ca şi Hapi, îţi spun: admir tăria de care dai dovadă!
[…] mai scris: psi, tiberiu, anacondele, simonikool, poezele, cristina, dictaturajustitiei, Like this:LikeBe the first to […]
Cand oare vor disparea si la noi franghiile de rufe plus chilotii aferenti insirati la uscat?!
Cînd? Nu ştiu… Cred mai degrabă că, nu prea curînd.
Probabil că atunci şi numai atunci cînd vom reuşi să înţelegem – ca naţie – că rufele se spală în familie.