“Oamenii cu inteligenţa mediocră infierează de obicei tot ce le depăşeşte puterea de înţelegere.” – La Rochefoucault, Maxime şi reflecţii.
“Invidia dispare dacă bunul, un timp inaccesibil, intră totuşi în posesia noastră, dar produce resentimentul cînd neputinţa de a-l obţine se permanentizează. Invidia existenţială poate ilustra excelent această situaţie, tocmai pentru că obiectul aspiraţiei nu-l reprezintă nici-un bun, ci însuşiri umane native, cu alte cuvinte, valori care nu se pot dobîndi.” – Vasile Dem Zamfirescu (în prefaţa cărţii lui Max Scheler “Omul resentimentului”).
Resentimentul este o autointoxicare sufletească ale cărei cauze şi consecinţe sunt foarte precise. El este o atitudine psihică de durată şi ia naştere din pricina reprimării sistematice a descărcării anumitor emoţii şi afecte care sunt normale în sine şi aparţin fondului naturii umane; ea are, ca urmare unele atitudini de durată faţă de anumite tipuri de valori iluzorii şi de judecăţi de valoare corespunzătoare acestora. Emoţiile şi afectele avute aici în vedere în primul rînd sunt următoarele : sentimentul şi impulsul răzbunării, ura, răutatea, invidia, pizma, perfidia”. – Max Schleler.
“Şi ce te plîngi de duşmani ? / Au să-ţi fie vreodată prieteni / Cei cărora făptura ce eşti / Le pare pe-ascuns un veşnic reproş ?” – Goethe
Cît de prezent este resentimentul în viaţa noastră de zi cu zi ?
Salutare!
Resentimentul provine din sfidarea persistentă (a celuilalt), egoismul nostru sau precaritatea puterii noastre de înţelegere; se resoarbe greu sau se menţine din cauza neputinţei de a ne transpune obiectiv în situaţia celuilalt şi de a ne recunoaşte… similitudinile.
Salut Băşcăliosul !
Cam asta şi este problema : aproape nimeni nu este dispus să-şi accepte limitele, aproape toţi avem tentaţia să ne supraevaluăm în raport cu ceilalţi, aproape toţi avem prin urmare sentimentul că alţii deşi merită mai puţin, au prea mult în comparaţie cu noi, care deşi merităm mult mai mult, avem mai puţin, şi aici includ atît bunurile materiale dar şi sentimentele speciale cum ar fi de exemplu, dragostea.
Aha! Ai fi putut să dai un citat din Comisia Zurich dar sună mai bine La Rochefoucault decât Doina popescu-Brăila. Te ţin minte!
Toate aceste citate provin dintre citatele din cartea lui Max Scheler – Omul resentimentului, citate selectate de el, în cartea pe care am anunţat-o ieri.
Ştiu Tibi…
Acesta este farmecul balanţelor: au mereu o scuză bună la-ndemână! 😀
De trei zile tot coc o postare despre o cărticică de foarte mici dimensiuni, 140 de pagini în format de buzunar, cărticică însă care pune o groază de probleme etice, de morală, de justiţie, de echitate şi de egalitate dintre sexe, respectiv „Therese Desqueyroux” de Francois Mauriac.
Asta este explicaţia celor două postări anterioare plus asta, în care am prezentat trei cărţi din care am extras exact ce mi s-a părut mie a fi în măsură să sublinieze temele abordate în această splendidă cărticică. 🙂
Dacă tot este vorba de egalitate între sexe…
Cred că ţi-am mai spus că bărbaţii nu vor performa în veci până la statutul de egalitate 😛
Aşa a vrut natura: femeia cât vrea şi bărbatul cât poate!
Şi în plus, femeia mai are şi forţa de a da viaţă!
Ei, aceasta a fost prea mult, aşa că toate religiile au avut grijă s-o pedepsească pe femeie!
Cînd în urmă cu mai bine de vreo trei decenii, i-am spus unui „injinier” că performanţa erotică a femeii este net superioară performanţei bărbaţilor, m-a crezut căzut din lună. 😛
Egalitatea trebuie să se refere la statutul social, nu la altceva.
#
Cele trei mari religii monoteiste, da, aşa au procedat.
Poate voi dezvolta subiectul, că am ceva bibliografie la îndemînă. Spun poate, pentru că este un subiect destul de amplu.
Poate că „injinierul” era virgin şi trebuia să-i desenezi… 😀
Nooo, era căsătorit şi avea şi o fată, dar care nu-i prea semăna. 😛
Este o teorie veche: copilul e sigur numai de mamă. 😛
La evrei EXACT asta este procedura. Scrie şi la VT. 😛
Asta dovedeşte că sunt un popor suspicios.
Înţelept. Şi tenace. Şi integral alfabetizat.
În rest, sunt oameni care mai şi greşesc.
Am văzut un film cu Barbara Streisand în rol de evreică ce-şi dorea să înveţe. Acţiunea era prin ’38-’39. A trebuit să se îmbrace în bărbat ca să fie admisă la Universitate.
În acest timp Martha Bibescu avea brevet de pilot, ca şi alte zeci sau sute de românce, aveam femei medici, profesori şi romancieri. Şi pe inegalabila… Miţa Biciclista.
Trebuie să recunoşti că în timp ce noi am fost sufocaţi de ciuma comunistă în ei s-au pompat bani permanent.
M-au enervat groza la Schonbrunn nişte fătuci care se mirau că-n Bucureşti nu avem astfel de palate.
Normal, fiindcă aurul din Munţii Apuseni au mers la Viena, nu la Bucureşti!
Noapte bună !
Apropos de ce spunea Doina,am citit ieri ca la UE se propune eliminarea cuvintelor „mama” si „tata” si inlocuirea lor cu denumirea de „Un parinte”…Ceea ce aparatorii institutiei familiei percep ca pe o grava amenintare.Au dreptate. Intamplator sau nu am scris si eu mai demult despre La Rochefoucauld ceva http://mariapostu.wordpress.com/2010/03/15/francois-de-la-rochefoucauld-15-septembrie-1613-16-martie-1680/
Maria
Cine spune că unii birocraţi de la UE nu sunt imbecili ?
Eu, nu spun aşa ceva !
Chestia asta cu „un părinte”, pare a fi încă o victorie a corectitudinii politice, nu ?
Ei bine, această propunere NU are nici-o şansă de a fi vreodată aplicată.
Cam bănuiesc eu care sunt familiile în care nu prea se ştie cine este „ea” şi cine este „el”.
Ba se aplică deja şi în România. Pe cartea de identitate a lui Ingrid nu mai apar părinţii şi ne-am dus să cerem corectarea omisiunii. Ni s-a spus că s-au eliminat mama, tata la cererea expresă a UE ca să nu fie discriminaţi părinţii homosexuali. CI-ul a fost eliberat în MAI 2009!!!
Doina dragă, spui :
„Trebuie să recunoşti că în timp ce noi am fost sufocaţi de ciuma comunistă în ei s-au pompat bani permanent.”
Recunosc. Nu mai amintesc – explicit – acel context istoric. Mai are rost ?
Şi în Germania s-au pompat sume enorme de bani post WW2. Oare de ce ?
Şi în RDG a pompat RFG sume de bani enorme post căderea „zidului „. Oare de ce ?
Şi în Ro se încearcă pomparea unor sume de bani consistente post aderarea la UE şi NU sunt absorbite. Oare de ce ?
Am fost în Austria de cîteva ori dar am refuzat să vizitez Schonbrun. Oare de ce ?
Despre filme nu vreau să vorbesc prea mult. Ştii de ce ?
Bon. E tîrzie ora. Mai vb. şi mîine – adică azi. OK ? 🙂
Fondurile UE ni se arată la mişto ca să nu protestăm că plătim anual 3 miliarde de euro la bugetul uniunii.
Eu am studiat de aproape posibilităţile de accesare credite nerambursabile. Dacă în Belgia, Olanda, Polonia şi Grecia s-a completat un formular tip grilă pentru accesare, în Romînia trebuie să faci un metru cub de hârtii.
Dar pe traseu sunt atât de multe capcane care-ţi pot bloca banii încât mai bine telipseşti.
Sistemul este gândit ca să acceseze cei care au minim 400000 de euro cu care să facă investiţia şi după achitarea tuturor facturilor, în termen de 90 de zile să-ţi primeşti banii dacă nu ai vreo scamă la dosar. Eligibili sunt cam 70% sau mai puţini.Poţi să pierzi finanţarea şi pentru că în miile de hârtii, pe una ai uitat să semnezi ori să scrii „conform cu originalul”, ori fiindcă ai anunţat şi ai plătit anunţul la ziar în termenul regulamentar de 7 zile dar ziarul n-a avut spaţiu şi ţi-a întârziat cu o zi publicarea.
Pentru sume mici nu merită accesarea deoarece eşti nevoit să angajezi un manager de proiect cu o echipă de minim cinci membri pe care să-i plăteşti trei ani, pe toată derularea proiectului.
Dar este foarte mişto pentru politicienii care au cumpărat pe nimic drepturi litigioase de la ţărani pe traseele pe unde trec autostrăzi şi şi-au luat nişte milioane de euro de la stat
Eu nu mă pricep la astfel de chestii pentru că NU mă interesează dar, din ce îmi spui aici, nu UE este de vină pentru birocraţia romînească de tip sovietic ci, chiar nenorociţii de birocraţi autohtoni, de toate culorile politice care spun cam aşa : dacă banii nu ajung la cine trebuie, mai bine să nu ajungă la nimeni.
Iar în ceea ce priveşte contribuţia noastră la fondul comun european, eu ştiu că fiecare stat membru cotizează în funcţie de rezultatele economice proprii, nu de alte criterii.
Ca să fiu mai explicit : apartenenţa noastră la UE este benefică şi ar putea fi şi mai benefică, dacă nu ar exista atîtea cozi de topor în ţara asta, care nu se împacă NEAM! cu apartenenţa noastră la NATO, şi fac tot ce le stă în putinţă să boicoteze politica lui Băsescu de a îndepărta Ro de Moscova, DEFINITIV.
Doina
Eu am înţeles de la Maria, că se încearcă eliminarea cuvintelor „mama” şi „tata” din vorbirea curentă, nu din menţionarea lor pe acte oficiale.
Dacă ţin minte bine, nici pe paşapoartele româneşti de dinainte de 2007 nu apăreau menţionate numele părinţilor.
Iar dacă nu mă înşel prea tare, nici în alte state nu se menţionează astfel de lucruri.
#
Eu mă refeream la o latură strict umană – importantă şi de substanţă, nu la o latură oficială – formală şi fără mare importanţă.
Cine-i poate impiedica pe copiii noştri să ni se adreseze cu minunatele apelative MAMĂ şi TATĂ ???
NIMENI, NICIODATĂ !!!
Salutare!
Până şi Bulă a avut o premoniţie de când a scris: „Dragi părinţi… trimiteţi bani, nu fiţi golani!”
Salut Băşcăliosul !
😀
Al naibulii dom’ Bulă. Cum ştie el ce va face UE dinainte ! 🙂
Aici am citit eu dar se pare ca v-am relatat partial…Imi cer scuze…
http://iontcaci.wordpress.com/2010/09/05/consiliul-europei-va-exc-lude-din-actele-oficiale-cuvintele-%E2%80%9Cmama-%E2%80%9C-si-%E2%80%9Ctata%E2%80%9D/
LA MULŢI ANI ! Maria, La Mulţi Ani !
Mulţumesc pentru lămuriri şi pentru link.
Mă cam aşteptam eu ca o astfel de propunere să vină de la o socialistă şi feministă pe deasupra; sau, poate că nu.
Este limpede o prostie – ca atitudine, cît Elveţia- ca regiune geografică, de mare dar nimic mai mult.
Cum avem şi noi idioţii noştri-parlamentari (din toate partidele) la UE, au şi alte ţări idioţii lor, pentru echilibru, se pare.
„Abolirea familiei, abolirea moştenitorilor…” – vă sună cunoscut?
Doina, sigur că ne sună cunoscut dar, aceste chestii sunt ca „buba” : cu cît le zgîndări mai mult, cu atît vindecarea este mai anevoioasă.
Trebuie să le dăm importanţă dar, nu trebuie să exagerăm.
Familia NU va putea fi abolită niciodată. Nu văd cum !
Probabil că o altă feministă socialistă va propune o nouă lege pentru desfiinţarea familiei motivând că se restrâng libertăţile individuale prin căsătorie, şi că automat femeia devine jucăria sexuală a bărbatului.
Doina
Cred că tu ştii foarte bine ce părere am eu, despre.
Activistele astea tîmpite habar nu au că de fapt, ceea ce fac ele aduc prejudicii enorme femeii, în general.
Cretinele astea acţionează la comanda de partid, pentru atragerea voturilor nedumeriţilor, nedumeritelor, dezorientaţilor şi imbecililor de ambe sexe.
Ca să mă menţin la temă, la adresa acestora, am resentimente puternice.
Le stăpînesc atît cît pot, dar le am.
Mulţumesc pentru citate. Mi le-am copiat. interesantă şi discuţia din comentarii. Mă tem că voi reveni pe-aici.
Mă bucur dacă citatele vă sunt de folos.
Mulţumesc pentru aprecieri şi vă mai aştept.