Se duce şi vara asta, a doua la rînd fără hoinăreală. În urmă cu doi ani am fost în Grecia, iar revelionul trecut l-am făcut în Israel. Cum ultimul concediu făcut în ţară, datează din 2004, mă gîndesc să spun ce am petrecut pe acolo, pe undeam fost atunci. Măcar parţial. Deci.
Chiar era momentul sa ne luăm o mică vacanţă; nu fuseserăm în concediu nici anul trecut, aşa că … Bun. Deci rămînea numai să stabilim unde să mergem. Şi pentru că în aşa zisul HarCov nu fusesem niciodată, am stabilit ca destinaţie, Tuşnad .
Primele zile de căutări pe la agenţii; la început politicoşi dar, pe măsură ce înţeleg că nu căutam ceva scump, nu mai sunt chiar aşa de interesaţi. Ba vor să-ţi bage mic dejun obligatoriu pe gît, ba vor să te îmbogăţească musai cu tichete de masă bineînţeles valabile într-un singur loc, ba vor să te pricopsească forţat cu tot felul de proceduri de tratament de care evident nu avem nevoie; nimeni nu vrea să ne vîndă doar cazare; chiar şi primim într-un loc o replică drăguţă: nu căutaţi ce nu există! Au şi ei dreptate într-un fel : ei trăiesc din comisionul de 10% din suma încasată, aşa că…
Nu dezarmăm şi pînă la urmă, la o agenţie cu nume parcă predestinat, Vacanţa, găsim un bărbat agreabil şi amabil, binişor trecut de prima tinereţe, care ne înţelege şi ne rezervă două locuri în vila Raza Soarelui; ba ne mai şi face cîteva recomandări de locuri de vizitat şi cîrciumi de neocolit! Omul era în cunoştinţă de cauză pentru că fusese pe acolo, recent.
Luăm bilete pt. perioada 12-18 Iul.2004 .
Plecăm din Gara de Nord cu intercity de 12.55 şi la ora 16.32 ajungem la Tuşnad. După cîteva momente de dezorientare, înţelegînd că nu vom găsi nici-un mijloc de transport, dar cu speranţa că vila asta nu e prea departe de gară, o luăm cătinel la deal cu bagajele în cîrcă. Aproape din întîmplare dar evident cu ceva noroc nimerim la un punct de informaţii turistice, care se va dovedi şi punctul de recepţie/cazare al vilei în care aveam rezervare. Rezistăm eroic noilor oferte de plată suplimentară pentru confort sporit şi căpătăm pînă la urmă cheile către o săptămînă de binemeritată odihnă, căreia îi întrevedem deja, ceva delicii. Mda, nu era musai nevoie de transport : de la gară pîna la vilă să tot fi fost vreo două-trei sute de metri distanţă. Cam în deal destul de abrupt dar, asta E.
Locurile sunt într-adevăr superbe. Vila e destul de bine întreţinută, e destul de curat pentru cele două stele ale sale, camera noastră e destul de spaţioasă, grup sanitar cu duş, balcon jumătate acoperit, aproape mai bine decît ne aşteptam.
De la balcon, avem parte de o vedere magnifică : privirea ni se strecoară printre brazi maiestuos ţîşnind spre cerul azuriu, poposind într-un tîrziu pe strada principală a staţiunii mărginită de vile cochete; în stînga imaginii se conturează silueta unei biserici catolice cu design modern; totul proiectat pe fundalul superb al muntelui scăldat încă în soare.
După ce ne instalăm, o zbughim fuga la familiarizarea cu locurile. Pricepem destul de repejor că staţiunea nu e mare deloc, ba e chiar micuţă, dar supercocheţică. Aerul este excelent, temperatura e mirifică de parcă întrega staţiune este protejată de o gigantică instalaţie de aer condiţionat. Şi dacă mai pui la socoteală că pe seară, încă mai e un soare strălucitor pe fondul unui cer cu tentă de albastru de Voroneţ, nu ne mai rămîne decît să găsim un loc pe unde să ne tragem sufletul la o bericică şi unde să ne mai întremăm niţel cu ceva de-ale gurii.
Dăm crezare domnului recepţioner şi căutăm restaurantul Veveriţa. Îl găsim, nu avem voie înăuntru cu căţelul, dar ne lasă pe terasă unde consultam o lista de bucate, şi începe comédia : vine o fătucă drăgălaşă căreia îi cerem să ne recomande nişte preparate locale; după ce ni le recomandă, nu ştie din ce sunt făcute; fătuca respectivă nu e chiar din partea locului; a venit şi ea pe aici de curînd să facă ceva bani; bun şi aşa, drept pentru care, fătuca face şi reface de vreo şapte ori drumul de la noi la bucătărie; în modul acesta, indirect, avem un constructiv dialog cu bucătarul care nu prea ştie vorbi româneşte dar găteşte foarte bine ungureşte. În sfîrşit, comandăm fiecare cîte ceva. Foarte bun, dar foarte scump; şi porţii foarte mici. Sau poate aşa credem noi, respectivele bucate fiind aşezate pe nişte tipsii, sau farfurii, sau ce-or fi fost, cam de mărimea unor pălării de mexican. Mă rog, pe respectivele bucate, le-o mai fi ronţăit şi veveriţa.
Ne mai vînturăm niţel pe ici pe colo, găsim punctul alimentar, ne aprovizionăm zdravăn cu bere şi cu sucuri, ne retragem strategic în balconul camerei şi ne punem vîrtos pe sporovăit şi beţivit. Mai către miezul nopţii, o leacă zgribuliţi, (seara se face totuşi răcoare) ne aranjăm cu toţii cum putem în cele două paturi alăturate; eu, Silvia, Robert, şi Lesi, draga noastră căţeluşă-teckel. Adică eu & SRL-ul meu! 🙂
Şi vă dedic o melodie dragă mie
A doua zi, ne trezim nesperat de odihniţi şi inspectăm împrejurimile deşi cam plouă molcom-mocăneşte. Evident, am dormit buştean! Găsim restaurantul Moara lui Făgădau ( recomandat de nenea de la agenţie) unde ne ospătăm cu nişte păstrăvi f. gustoşi, prăjiţi cu meşteşug dar de-abia după ce fuseseră tăvăliţi conştiicios în boia iute de ardei. Cu o leacă de mămăliguţă lîngă dumnealor, şi cuviincios asezonaţi cu o Fetească Regală de Jidvei … Da’ numai una, că de-aici pînă la vilăăă să tot fie cam un kilometru de parcurs per pedes, asta ca să nu mai spun că avem de dovedit şi o diferenţă de nivel de vreo două sute de metri. Sau poate trei? cine mai ştie … Şi nici ploiţa mocănească nu prea dă semne că s-ar opri. Deci, ne întoarcem acasă cătinel, şi ne gîndim că ne-om mai scoate din pîrleală pe balconul jumătate acoperit, parcă special amenajat ca loc de beţivit şi de tolocănit la vreme mohorîtă şi plouată. Şi totuşi pe a doua zi, sperăm la vreme bună : se văd piezişe săgetări de soare ce răzbat pe sub nourii ce se destramă-ncetişor. Ba, tocmai sus, pe cresta muntelui se-nalţă aburi alburii şi parcă iar se vede albăstriul cel vestit, asemuit cu cela de la Voroneţ.
###
Despre cum se duce vara, au mai spus : psipsina Camelia Carmen griska Rokssana Scorpio72 redsky pisicaru Cita
Tiberiuorasanu's Blog 