Incipit 5. Italo Calvino
Avid, Cititorul s-a cufundat în lectură. Şi descoperă contrariat, o poveste mizerabilă. Doi complici, fac tot posibilul să scape de un cadavru. Ea, dorea ca Jojo să moară pentru că nu-i mai suporta tiraniile. El, era obligat să-l omoare pe fostul său tovarăş de fărădelegi. Erau duşmani vechi şi aprigi, încercaseră să se distrugă unul pe celălalt cu multă osteneală. Numai că el, se săturase să se tot ascundă de Jojo. Acum, avea un mic negoţ cu peşti exotici din care trăia liniştit străduindu-se în mod inutil, să–şi facă uitate toate identităţile sub care comisese o groază de ticăloşii, în diverse locuri de pe acest pămînt, sub cele mei diverse nume şi înfăţisări. Devenise un ticălos bonom, care nu mai vroia de la viaţa sa zbuciumată, decît o mică răsplată : să fie lăsat în pace de toată lumea. Dar trecutul nu îi dă pace. Cine crede că poate să şteargă cu buretele peste o viaţă şi să înceapă pur şi simplu alta, se înşeală amarnic. Asta să fie legătura cu cărţile dinainte ? se întreabă Cititorul. Hmmm, nu pare. Tînărul acela care o făcea pe înlocuitorul de meteorolog, nu părea a fi un ticalos. Ba, chiar părea un romantic. Răbdare Cititorule. Doctorul Cavedagna nu este un ageamiu. Ştie aproape totul despre cărţi. Într-o zi, în faţa paşnicului negustor de peştisori, se opri un tînăr care privindu-l stăruitor, îi oferă puişori de crocodil. – Nu cumpăr crocodili, jeune homme, eu vînd alte chestii, mergi cu ei la la Zoo. Oricum, cine te-a trimis la mine ? – Mademoiselle Sibylle. – Şi ce legatură are fiica mea, cu crocodilii ? Şi negustoraşul cel paşnic de peştişori, află că fiica sa executa un număr cu caimani, într-un local de noapte, denumit „Noul Titania”. Înţelege că trecutul năvălise iar peste el. Fosta sa soţie Vlada îşi descoperise fiica, iar prin aceasta îl avea deja la mînă. Şi totuşi, ce legatură au paginile acestea cu cartea ? Păi sigur că au. Localul acela de noapte este chiar acela din care ieşeau beţivii aceia însoţiţi de stricatele alea, în dimineaţa în care care Alex, Irina şi Valeriano, mergeau către Comisariat. Din păcate, aici paginile se opresc. Doctorul Cavedagna îl asigură că în urma scandalului, Marana traducătorul a dispărut cu tot cu hîrtiile sale, fie ele text original cimbric, polonez sau francez. Dar. Marana, începuse să-i trimită domnului Cavedagna din peregrinările sale pe cele cinci continente scrisori, în care se lansează în speculaţii care de care mai fanteziste. Cititorul are privilegiul de a le consulta. Hait ! Cititorule, acum e acum. Vei fi în stare să navighezi printre elucubraţiile lui Marana ? Ludmila aşteaptă un răspuns de la tine. Ai uitat ? Sigur că te laşi acaparat de noul scriitor propus de Marana. Sigur că şi acest subiect este pe cît de exotic pe atît de incitant. Găseşti legătura cu cartea despre care vroiai să te dumireşti ? Scriitorul despre care vorbeşte acum Marana, este un irlandez. Celebru. Silas Flannery. Iar cartea sa, are un titlu foarte sugestiv. Intr-o reţea de linii care ne leagă. Mai zăboveşte puţin Cititorule. Vezi ce spune Flannery. Apoi, aleargă la Ludmila care te aşteaptă şi spune-i. Spune-i ce crezi tu despre. Citeşte atent, cugetă, iar de-abia apoi spune-i Ludmilei ce crezi tu că vrea ea să afle. Citeşte Cititorule, citeşte. Citeşte mai întîi, cartea asta sugetivă. Intr-o reţea de linii care ne leagă.
Nu toţi cei care decid să înceapă o viaţă nouă sunt ticăloşi care se ascund de alţi ticăloşi. Mulţi sunt oameni oneşti în căutare de noi orizonturi. Fenomenul este vechi de cînd lumea şi pămîntul, dar dacă nu mai migrează popoare întregi, obiceiul acesta ancestral a rămas la nivel individual. Se ştie că o mare parte a oamenilor foloseşte orice prilej disponibil pentru a călători. Mai aproape, mai departe, în ţările lor sau peste hotare, la munte sau la mare, turismul este o industrie din care multe ţări trăiesc onorabil. Ţările conduse de oameni cît de cît responsabili, evident. Tot la nivel individual sau maxim cu familia, proliferează un fenomen la fel de vechi : emi şi imigraţia. Se deplasează mase de oameni care pe alocuri ating cifre uluitoare. Sigur, ţările care promit posibilităţi economice mai mari, sunt alese cu prioritate, de aici şi limitarea imigraţiei în aceste ţări. De ce emigreaza oamenii ? Din cîte ştiu, din motive profesionale, economice sau politice. Din România se emigrează masiv, din toate aceste trei motive. Dacă nu ai nici-o legătură cu un potentat politic sau economic, nu ai nici cea mai mică şansă de a putea să–ţi construieşti o afacere sau o carieră. Toate funcţiile decizionale cu rare excepţii, sunt negociate politic şi ocupate numai pe criterii de obedienţă faţă de partid, fără nici-o legtură cu o minimală competenţă. Milioane de specialişti români lucrează în toată lumea. Acasă, se lăfăie în funcţii şi onoruri, ticăloşii.
Dragule Tibi-cel-drag,
Mulţumesc din suflet pentru gestul pe care l-ai făcut, discret… să preiei tu din zbor vorbe care nu ţi-au fost adresate, ca să mă despovărezi pe mine de ele.
M-ai impresionat tare.
Fără legătură însă cu gestul acesta de nobleţe sufletească, ai un premiu în pagina mea. Vino să-l vezi, te rog.
Din păcate termenul de joacă s-a încheiat. Leapşa nu poate fi dată mai departe. Dar sper să te bucuri chiar şi aşa, chiar şi aşa.
De citit minunăţiile pe care le-ai postat în ultima zi o să le citesc imediat ce am mai mult răgaz.
Să-ţi fie bine şi să te bucuri după măsura cea nemăsurată 🙂
Ce am avut de spus, am spus pe blogul tău.
Aici, am rămas fără cuvinte.
Mă bucur şi îţi mulţumesc. 🙂
Cred totuşi că joaca va continua; dacă nu asta, alta. NU ?
Daaaaaaaaa… sigur că da. Joaca e tot farmecul 🙂
Pentru că de la Brâcuşi citire, atunci cînd nu mai ştim să ne jucăm, îmbătrînim… 🙂
Vericule m-ai adancit
Cu al cincilea incipit
Umbra exotica danseaza
Crocodilul se incordeaza
Haraso papusi rusesti
In balsoi te ratacesti
Crime cu premeditare
Mariana-i inselatoare
Pagini albe inventeaza
Imaginatia o curenteaza
Cititorul e intre linii
Ratacit printre campii
Vine trenul in viteza
Ochii mari in paranteza
Daca sar ma salvez
Peste macaz emigrez
Daca stau ma adancesc
Glodul il impotmolesc
Dar e noroiul meu drag
Gasit pe orice drumeag
Scarita si nicovala
N-am ureche muzicala
Sunt doar un naiv
De ghidusii sugativ
De aia mirare mare
De asta colaborare
Si cred ca voi conspirati
Si vreti sa ma inspirati
De conspirat, conspiram, bine mai colaboram. 🙂
De la atata conspirat
Sa nu ajung ofticat
Rima eu am schimbat
Sa nu intru in pacat
S-asteptam si alte pareri
De peste oceane si mari
De acas’ cica-i plecata
In tenisi si parfumata
Vine acasa imbelsugata
Vizuina-i tot curata
🙂
Am vazut si eu Creanga.
Sigur, sa asteptam si alte pareri; nu prea inteleg eu de ce, desi am citeva sute de vizitatori zilnic, numai citiva comenteaza.
Mi-ar placea macar sa-mi spuna ce NU le place.
Sau poate ca s-au plictisit de incipituri? 🙂
Nu cred ca renunt la proiectul acesta.
Pe mine m-a prins foarte tare aceasta carte si am de gind sa continuu.
Diseara mai postez unul, cel de al VI-lea si mai ramin patru de intocmit. 🙂
Incipitu-i maraton
Zgaltaie din neuron
Suspansul ne surprinde
Italiano ni se deschide
Eu de el n-am auzit
Ca de fel nu sunt citit
Acum stau langa tine
Si-astept ziua de maine
ce ciudat! am ajuns sa vorbim astazi despre cam acelasi subiect (emi- si imigratie)… in fine, al meu nu are aceeasi finete…
pe de alta parte, eu cred ca esti prea dur cu Romania. eu sunt un caz de reusita prin eforturi personale, fara pile. e adevarat ca au existat momente de „recunoastere” insa ele erau determinate de munca mea anterioara. niciodata nu a trebuit sa cer ceva sau sa pretind ca sunt ceva ce nu eram.
Coincidenta ? Inseamna ca probleam exista si este dureroasa. Asta explica si duritatea mea. Problema asta ma atinge personal. Stii asta. Am mai spus : cu un ochi rid, dar nu-mi pot impiedica celalat ochi sa plinga.
Sigur ca exista si exceptii. Rare.
Tie, felicitari sora mea de idei 🙂
stiu cat de mult te doare si imi pare extrem de rau ca tu si familia ta trebuie sa treceti prin asta. si da, nu numai ca problema exista insa mi-e teama ca nu va fi solutionata prea curand 😦
in rest, iti multumesc la fel.
Doamne ce coincidenta
Doi frati buni in cadenta
Doar eu vitreg ma strecor
Sa aduc pe cer un nor
Sau un verisor stingher
Ce alerg dupa hingher
A emigra sau a sta
Toata lumea va ofta
Crud destin ne-a parasit
De veacuri am ratacit
Melc romanesc strabate
Tari verzi si indeparatate
In cochilie ii ramane
Tara in amaraciune
Creanga
La timpul potrivit, vei sti precis ce ai de facut !
postare noua