Sub acest titlu este reunită o celecţie de scurte povestiri ale lui Ioan Petru Culianu, respectiv, Pergamentul diafan, Stăpînul sunetului, Miss Emeralds, Alergătorul tibetan, Jocul de smarald, Conspiraţia sufletelor indienilor, Ultima apariţie a Aliciei H, Intervenţia zorabilor în Jormania, Jormania liberă, Cursa de şoareci a doctorului Mayou, Tozgrec şi Enigma discului de smarald, scrise de autor începînd cu anul 1972, adică anul în care a părăsit Jormania – România. La acestea se adugă încă patru povestiri scrise de Culianu împreună cu logodnica sa, Hilarry S. Wiesner, respectiv Ordinea secretă, Căinţa tîrzie a doctorului Horemheb, Colegiul invizibil şi Limba creaţiei – pe care am redat-o pe blog integral, în patru postări diferite în luna iunie, pe 22 şi 23. Cine vrea le poate citi de la arhive, selectînd luna respectivă.
Povestirile, avînd un puternic accent suprarealist, atenţie NU sf, sunt clasificabile ca aparţinînd mai multor categorii. Unele sunt o reflecţie personală a unor fantasme de ale sale, altele sunt o subtilă declaraţie de dragoste pentru logodnica sa, altele încifrate sever relatează diverse etape istorice controversate în cheie contrafactuală, iar cîteva, sunt pur şi simplu premonitorii, pentru că printre altele, Culianu studia şi acest capitol, anume mitanaliza şi divinaţia. Cunoştea diverse metode de a încerca să ghicească viitorul, chiar alcătuise nişte programe de calculator pe care rula desfăşurarea evenimentelor viitoare.
Aici se cuvine spus musai că apartamentul i-a fost spart, iar singurele lucruri care au dispărut, au fost nişte dischete cu astfel de programe. Hoţii, nu au fost interesaţi de nimic de valoare din casă, în afara de cîteva sticle de vin foarte bun !
Revenind la acest volum de proze aparent disparate, la o parcurgere atentă se poate observa că acestea, citite în diverse succesiuni, pot alcătui diverse bucăţi ale unui PUZZLE, cam în genul romanului Şotron al lui Julio Cortazar, despre care de asemenea, am scris în luna februarie, povestirile putînd fi raportate la mai multe lucrări de ale sale, respectiv Eros şi Magie în Renaştere, Călătorii în lumea de dincolo sau Arborele gnozei, cărţi foarte dificile pentru un cititor nefamiliarizat foarte bine cu multe probleme de istorie şi sau teologie.
Pentru o scurtă prezentare a primei povestiri, voi reda din postfaţa redactată de Paul Cernat : “În prima povestire a cărţii, Isa (Isus) din Kashtar, membru al ordinului Căutătorilor de Adevăr, porneşte împreună cu o delegaţie de fideli, în căutarea viziunilor furate călugărilor dintr-o mănăstire siriacă. În cele din urmă, Isa descoperă că viziunile erau folosite de un cinic şi auster Bătrîn de Munte care, după ce le cumpărase de la egumenul Filip, le strînsese pe un “sul de pergament diafan” … Manipulator şi programator al Căutătorilor înşişi, bătrînul le dezvăluie scopurile în vederea cărora avea nevoie şi de viziunile locuitorilor Apusului : “ca să plăsmuiesc o cortină care să protejeze ţinutul acesta, să-mi nutresc Paradisul Pămîntesc, ca să-mi însufleţesc credincioşii care populează pămîntul şi încă – marea taină – ca să-l plămădesc pe acel Mahdî care va cuceri lumea”””. Opresc aici relatarea lui Paul Cernat, pentru că este clară referirea lui Culianu la secularizarea accelerată a occidentului creştin, în timp ce Mahdî – noul Mesia prevăzut de Coran, se pregăteşte să cucerească întreaga lume. Am mari dubii că Rusia şi China se vor lăsa cucerite de Mahdî vreodată dar, nu se poarte şti cu precizie acest lucru.
Am să închei această scurtă prezentare, lăsînd un alt mare specialist să spună că :
“În Pergamentul diafan se contopesc Eliade prozatorul şi Borges. Povestirile lui Culianu dau impresia unei conştiinţe care nu crede în persoana umană, adică a unei conştiinţe desăvîrşit budiste, care urmăreşte orice întîmplare cu un amuzament inefabil, cu o senzaţie de inconsistenţă şi de subtilă maliţie. Miezul scrisului său de proză narativă urmează abia să fie descoperit. Dar deja prezenţa lui umple inimile de bucurie, frazele lui sprintene şi sigure aduc o armonie şi o mîngîiere durabile”. Elemire Zolla
Paul Cernat (n. 1972, Bucureşti) este un publicist, critic literar şi eseist român contemporan. Profesor universitar la Catedra de Istoria Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti. Este considerat cel mai important critic literar român al generaţiei 2000, alături de Daniel Cristea-Enache.
Elemire Zolla http://www.revista22.ro/elemire-zolla-163.html
Citeşte şi http://convorbiri-literare.dntis.ro/ROMILAsep5.htm
Şi eu împărtăşesc această convingere dar am citit recent un interviu cu Mircea Cărtărescu care le-a zis un „ba p-a mă-tii” la amândoi…
Cam ştii că nu sunt tocmai adeptul lui Cărtărescu.
Am făcut referire la cei doi plus Romilă plus Elemire Zolla, pentru că referirea lui Zamolxu la „Pergamentul Diafan” referitor la conspiraţia contra lui Culianu, m-a scos din papuci.
Am vrut să pun în balanţă cîteva păreri calificate despre această carte, versus părerea unui anonim, măcar pentru cei care nu au citit nimic de Culianu şi ar fi înclinaţi să creadă elucubraţiile de la postarea cu inchiziţia.
Pe Culianu l-a asasinat securitatea, din ordinul lui ilicescu, punct.
Nu masonii sau evreii sau mai ştiu eu ce alte tîmpenii crase le trec unora şi altora prin biluţă.
Mai bine ai fi încercat să contrazici această postare cu ceva palpabil.
Eu am pus ceva în sprijinul afirmaţiilor mele.
Ce capăt în schimb ?
O afirmaţie ritoasă : E ca mine pentru că aşa zic EU.
Cine eu ? Zamolxus în persoană.
Zamolxux
Voi avea grijă ca Doina să primească mesajul tău.
Dar dacă îţi închipui că merge şmecheria asta cu mine, te înşeli : scrii către altcineva ceea ce de fapt scrii pentru mine.
Şi nu te-a pus nimeni arbitru între mine şi Doina, clar ?
Am să indic cîţiva autori care garantează pentru nivelul academic al al acurateţii gîndirii lui Culianu :
– Mircea Martin – apropiat colaborator al lui Eliade
– Andrei Pleşu
– Gianpaolo Romanato
– Giovanni Casadio
– Andrei Oişteanu
– Elemire Zolla
– Moshe Idel
– Michael Allocca
– Ted Anton
– Umberto Eco
– Grazia Marchiano
– Liviu Antonesi
– Giovano Filoramo
– HR Patapievici
Toţi aceştia au scris în sensul celor afirmate de mine despre Culianu.
Toţi aceştia să fie contrazişi de Zamolxus ???
Hai să fim serioşi !
Bon.
Da nişte autori şi nişte lucrări, poţi să indici ?
Că eu am o listă lungăăă. 🙂
nb. NU eşti blocat.
Au intrat nişte comenturi în carantină, dar le-am scos.
tibi
eu sînt doar un simplu cititor. doresc să te uiţi peste acest articol, doar să vezi cum există mai multe categorii de evrei, pe care tu nu le poţi diferenţia, nici politic şi nici religios. şi asta e spusă de un evreu erudit. în plus mai fac odată şi pentru ultima dată remarca importantă, şi anume istoria lor trebuie citită şi din istoria lor scrisă de ei despre ei, nu numai de alţii. pe scurt nu putem aprofunda subiectul, pentru că în primul rînd pentru tine nu există decît o singură categorie de evrei, deoarece demonstrezi pe deplin că nu cunoşti cine sînt evreii, aşa că nu putem discuta despre aşa ceva deoarece nu avem repere comune. ţi-aş propune mai întîi să elucidezi problema asta, iar apoi să te aventurezi în problema cum şi de cine au fost torturaţi, omorîţi, exproppriaţi sefarzii în aşa zisa misiune creştină cu Inchiziţia în frunte.
deci nu eu spun lucrurile acestea ci ele sînt spuse de ei.
cred că ăsta e punctul de pornire în cercetarea pe care ar trebui s-o faci înainte, dar dacă ignori total referirile, iar pe deasupra mai ai pretenţia că tu apreciezi gînditorii evrei, dar nici măcar nu te oboseşti să verifici trimiterile şi referinţele pe care le fac, nu cred că vei progresa deloc, mai ales dacă-ţi omori timpul cu persoana mea. nu e nevoie deoarece ţi-am răspuns: sînt un simplu cititor şi observator, care încearcă să-şi păstreze neutralitatea şi-şi dă silinţa să ajungă la adevăruri.
nu vreau să discut personajele înşiruite şi amestecul care nu-şi are locul deloc în demonstraţia ta aici, mai ales că unele persoane numite de tine nici nu le consider creatori, gînditori, eletişti sau erudiţi.
despre articolul lui Culianu, ar fi trebuit să remarci că e centrat pe vrăjitoare şi nu pe evreii sefarzi, de care se aminteşte doar în treacăt. în plus mai repet odată: sper că nu eşti atît de credul să crezi că vaticanul şi-a pus poalele în cap să ne arate nouă dedesubturile lui întunecate, care i-ar aduce numai dezaprobarea lumii, ura şi ar pune în pericol biserica în general. ar trebui doar logic să realizezi ca dacă pentru 40.000 de dosare oamenii au fost eliberaţi, înseamnă că a existat un foarte mare număr de dosare în total. în plus te-aş întreba eu ce crezi că făcea inchiziţia cu aparatele de tortură cît şi cu cele de execuţie? le ţinea doar aşa să se joace în timpul liber.
şi mai spun că asta nu salvează în nici-un caz cruzimea de care se face vinovat, tribunalul comunist, şi ideologia lui comunistă din care eu am suferit suficient. dar asta e altă problemă, decît a nega atrocităţile inchiziţiei.
numa’ bine!
Am citit acest articol şi în afară de părerile tale pe care numai tu ştii de unde le scoţi, nu văd nici măcar o singură trimitere la nici-un autor sau lucrare.
Deci repet, te aştept cu referinţe clare.
Cu date certe.
REPET : NU primesc lecţii de la iluştri necunoascuţi!
Plus de asta, articolul lui Culianu este centrat pe o idee simplă şi anume, faptul că inclusiv inchiziţia era mai umană decît comportamentul comuniştilor.
Am explicat acest lucru, DEJA ! Aşa că, eu îl creditez pe Culianu în continuare : atrocităţile Inchiziţiei au existat, dar au fost copios exagerate de un american pe numele său de ilustru necunoscut, Henry Charles Lea, PUNCT.
Şi oricum ar fi, te rog pentru ultima dată să-mi respecţi opţiunea de a nu face diferenţieri de genul celora propuse de tine despre poporul evreu, pe care tu îl urăşti în întregime.
Şi nu mai încerca să-mi demostrezi nedemonstrabilul despre moartea lui Culianu.
Acesta a fost asasinat de securiştii lui ilicescu, PUNCT.
tibi
articolul:
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/interviu-imperiul-politic-global-american-declinul-europei-si-cel-mai-mare-pericol-pentru-romania-de-azi-si-de-maine-in-viziunea-lui-paul-gottfried-4839207/
asta ca să vezi că nu am nimic cu evreii.
numa’ bine! şi încearcă să-ţi verşi veninul anticomunist. nu numai comunismul e singurul lucru rău pe pămînt, mai sînt şi altele.
Or fi şi alte rele pe lumea asta dar viaţa noastră de nenorociţii de comunişti a fost distrusă, atît de cei antedecembrişti, dar mai ales de cei post era ceauşescu, pentru că nenorocit toate şansele României de a ieşi din marasm.
Şi pînă să citesc articolaşul acela, spun încă o dată : referinţe la lucrări sau autori credibili, poţi să indici ???
tibi
scuză-mă dar e vorba de o carte de 400 şi ceva de pagini, nu de un articol, care chiar aşa se numeşte: Istoria sefarzilor de la Toledo la Salonic. cartea a fost tradusă în româneşte după revoluţie. în plus ar fi fost bine să vezi filmul lui Milos Forman, Goya’s Ghosts, ca să vezi problema şi prin prizma lor a sefarzilor. în plus dacă faci o căutare pentru anul 1992 şi comemorarea a 500 de ani de la memorabilul an 1492, poate vei înţelege, cît de important a fost pentru ei acel moment şi cît de important e pentru istoria lor în general.
te rog crede-mă că nu vreau să dau lecţii la nimeni. mai repet odată: nu caut decît adevărul. tu faci cum crezi, crezi ce vrei, şi nu trebuie să fii de acord cu mine. e problema ta cum interpretezi tu lucrurile. eu nu contrazic că cei pomeniţi de Culianu nu ar avea dreptate că lucrurile au fost exagerate de unii autori, aşa cum făceau cronicarii, dar nici nu pot să neg total faptul că nu au fost torturaţi, masacraţi atîţia sefarzi în acel moment. genocidul a existat şi a fost extins şi la musulmanii existenţi în Spania. asta e istorie adevărată. în plus tu dacă negi momentul total rişti să cazi în extrema antievreiască, care ar nega total genocidul din 1492, dar tu mă acuzi pe mine de aşa ceva. nu înţeleg care-i logica ta.
numa’ bine şi Domnul să te aibă-n paza lui!
tibi
uite! dacă făceai o căutare rapidă găseai despre ce vorbesc:
http://www.est-editura.ro/products/Istoria-sefarzilor-%252d-De-la-Toledo-la-Salonic.html
lectură plăcută şi numa’ bine!
Da. Am văzut.
Problema este că ai un punct de vedere care întunecă toate celelalte lucruri vizibile.
Eu discut despre Culianu. Care are trei doctorate. Unul la Milano şi două la Sorbona, ambele conduse de directorul de atunci al instituţiei.
În contraponedere tu îmi vii cu o istorie care începe din 1492 şi se întrinde pe 500 de ani, o istorie plină de un conspiraţionism mondial, axat pe faptul că războiul fraticid Cain/Abel continuă.
Eu, astfel de istorii, REPET, nu înghit.
Apoi. Nu am a da socoteală nimănui ce subiecte abordez eu pe blogul acesta şi care autori sunt în graţiile mele sau, NU
Nu am a justifica în faţa nimănui orientarea mea politică sau culturală.
Repet : cui nu-i place ce fac eu pe acest blog, adio şi n-am cuvinte, indiferent cine ar fi.
Şi nu în ultimul rînd vreau să spun că, nu sînt chiar atît de democrat încît să mă las înjurat în casa mea.
Contrazis, da, înjurat, nu.
tibi
asta e prezentarea la carte la altă librărie, dar acolo cartea e mai scumpă:
Istoria evreilor din peninsula Iberica sub regimurile musulman şi creştin figurează în paginile glorioase ale coexistenţei şi ale infloririi culturale din Evul Mediu în Europa. Marile figuri filozofice şi literare, de la Ibn Gabirol la Maimonide, de la Iuda Halevi la kabbalistul Nahmanide, se nasc în aceste locuri binecuvantate. În 1492, dupa edictul de expulzare, au loc convertirea sau exilul, şi sfârşitul unei prezente multiseculare. Sefarzii se dispersează în jurul bazinului mediteranean. Marranii, mai ales cei din Portugalia, iau, în secolele urmatoare, drumul pribegiei, şi se alătură comunitaţilor deja alcătuite sau creează altele, mai ales la Amsterdam, patrie a lui Spinoza, şi în sud-vestul Frantei. Majoritatea se instalează totuşi pe pământ islamic. Orientul se transformă astfel intr-un focar cultural iudeo-iberic conştient de specificitatea sa. Ca şi aşkenazii, sefarzii au trebuit sa facă faţă marilor provocări ale istoriei poporului evreu din ultimele secole. Decimaţi de genocid, ei au cunoscut şi dezradăcinarea din timpurile moderne, pastrând totodată amintirea mareţiei lor de odinioară.
Esther Benbassa
Directoare de studii la Ecole pratique des hautes etudes, titulară a catedrei de istorie a iudaismului modern.
Aron Rodrigue
Profesor de istorie şi de studii iudaice la universitatea Stanford din Statele Unite.
Ilustraţia: Haggadah din Sarajevo, ritual din Pessa’h (Spania, XIVes.). Muzeul din Sarajevo.
***
poate pe evrei îi crezi, pentru că spuneai că le apreciezi gîndirea, dacă pe mine nu mă crezi, deşi nu e nevoie, pentru că ideile nu sînt ale mele aşa cum spui tu. ce fac eu e să cern grîul de neghină şi să găsesc adevărul din minciună.
numa’ bine!
N-ai înţeles : NU PRIMESC LECŢII DE LA ANONIMI !!!
Pricepe o dată domnule ZAMOLXUX ŞI NU MĂ MAI EXASPERA.
Am propriul meu plan de lecturi şi nu mă las influenţat, OK ?
Vezi-ţi domnule de treburile tale că n-am de gănd să-ţi consum timpul preţios.
Am cercetat lista autorilor publicaţi la editura aceea de unde ai procurat cartea cu istoria sefarzilor.
La loc de cinste, este Alexandra Lavastine, o lighioană îngrozitor de subiectivă şi pe alocuri analfabetă.
Deci mulţimesc de recomandare dar eu lecturi de la edituri în care nu am încredere, NU servesc.
POSTARE NOUĂ
tibi
greşeşti profund! sînt doi scriitori de istorie a evreilor care sînt apreciaţi de evrei, pentru acurateţe şi cantitatea mare de informaţii pe care o cuprinde de istorie adevărată a lor. nu cred că e bine să apreciezi scriitorii prin prisma conducătorilor editurii. ce are una cu alta. tu ignori şi poziţia lor nu numai pregătirea. tind tot mai mult să cred că trăieşti într-o lume a imaginilor pe care ţi le construieşti singur, care nu au legătură cu realitatea.
despre idei aiurea, precum spui că eu consider că ar fii asasinat de forţe oculte, uite aici ceva:
http://www.spiritus.ro/ROMANIA/in_memoriam_ioan_petru_culianu.htm
aşa că nu sînt eu ăla aiurea. eu doar constat ce spun unii şi alţii. regret să te anunţ că sînt un gnostic, din care cauză îl apreciez foarte mult pe Culianu. dar asta nu are de a face cu ce discutam noi. nu ştiu cît de mult îi cunoşti biografia, interesele şi cărţile. aşa cum vorbeşti se pare că nu prea le-ai aprofundat.
şi de încheiere trebuie să-ţi spun că tot nu am primit justificările la acuzele pe care mi le aduci de antisemit şi etc la adresa evreilor, cînd de fapt cred că tu te situezi pe aceste poziţii, prin faptul că refuzi să recunoşti genocidul la care biserica catolică i-a supus pe evreii sefarzi. cred că rolurile sînt puţin inversate.
numa’ bine!
Dacă eu greşesc, te rog să citeşti postarea nouă şi apoi mai discutăm.
Repet : între părerile lui Culianu şi părerile acestora doi, NU ezit.
tibi
şi ultima întrebare de adio. ai citit: „Călătorii în lumea de dincolo”? asta doar aşa ca fapt divers! promit să nu te mai deranjez de la lectura pe care ţi-ai propus-o. vreau doar să-ţi spun că şi eu am lecturile mele preferate (lucrările lui Culianu sînt unele dintre ele, mai ales scrierile referitoare la gnosticism), dar totodată sînt tributar adevărului şi trebuie să parcurg şi opoziţia şi cîte-odată chiar gura lumii, pentru a ajunge la adevăruri.
te rog doar răspunde la întrebările pe care le-am pus acum la sfîrţit. sînt trei. am să citesc răspunsurile dacă le voi primii şi aşa cum am mai spus promit să nu te mai deranjez, mai ales că e vorba de un monolog, aş putea spune chiar interior pe care-l porţi, şi nici vorbă de dialog aşa cum s-ar cădea.
numa’ bine şi Domnul cu tine!
Am citit numai de şi despre Culianu mult mai mult decît ai citit tu în total.
Văd că la comentul unui academic adevărat, care îmi dă mie dreptate, nu ai nimic de spus.
Eu să-ţi răspund la întrebări ? Chiar că ai tupeu de securist.
Aşa că, drum bun cu mambo-jambo-URILE tale.
[…] şi încheind cu varianta de “Tozgrec” cuprinsă deja, în volumul de nuvele “Pergamentul diafan-Ultimele povestiri”, volum apărut tot la Polirom în […]
[…] *Pergamentul diafan e-o povestire din colectia omonima semnata de IP Culianu. Detalii despre ea si despre restul povestirilor gasiti aici. […]