Cu această mică povestioară începe volumul celor opt povestiri intitulat Toate Focurile, Focul, al lui Julio Cortazar. Toate povestirile vieţilor noastre sunt străbătute de un foc. Pe toţi ne animă ceva. Ce ? Iluzia noastră de simpli trecători pe acest pamînt, că focul care ne animă pe noi, este mai ardent decît focul altora. Este ? Nu ştiu. Probabil că noi toţi nu facem altceva, decît să jucăm un imens şotron. Sărim cîţiva paşi înainte în cîte un picior, ajungem în locul în care ne putem sprijini pe ambele picioare şi habar nu avem ce vrem. Jucăm un joc iniţiat nu se ştie de ce, întotdeauna, de alţii, dar ne place să-l jucăm, de parcă noi l-am fi inventat.
De exemplu. Parizienii care habar nu aveau ce vecin ilustru au avut, probabil că nu au ştiut nici de aceasta povestire, prin care este relatat calvarul celor care se reîntorceau la Paris duminica după amiaza, pe autostrada din sud. Inevitabil, se formează ambuteiaje, celebrul „buchon”. În aşteptare, oamenii reacţionează diferit. Unii nervoşi, alţii filosofînd calmi; se schimbă păreri. Prelungindu-se, ambuteiajul prilejuieste adevărate scene de solidaritate, sau dimpotrivă, de cupiditate umană.
Zvonurile proliferează în cele mai fanteziste moduri. Cortazar surprinde în mod magistral, tipologii umane în desfăşurarea modului lor de a fi, de habitudine în situaţii enervant-agresatoare. Sau. Sănătatea celor bolnavi.Trebuie să ai geniu, nu glumă, ca să surprinzi într-o povestioară frămîntări general umane, aceleaşi indiferent de ţară, cultură, sau timp istoric.
Toţi avem prieteni, rude, cunoştinţe, aflate la un moment dat sau altul, sub imperiul incertitudinii. Este bolnav cutare sau cutare ? A murit cutare sau cutare ? Cum aduci acest soi de veşti la cunoştinţa celor dragi, sau numai îndreptăţiţi să le afle ? Foarte greu să găseşti calea justă.
Cu un firesc descumpănitor, Julio Cortazar reuşeşte să transmită celor interesaţi, un adevărat îndreptar de comportament adecvat în aceste situaţii limită, fără să forţeze cîtuşi de puţin melodrama. Tot ce ni se întîmplă este firesc, chiar dacă pare nedrept. Asta este viaţa ! Alt şotron. Şi aşa mai departe. Întîlnire, Domnişoara Cora, Insula la amiază, Istrucţiuni pentru John Howell, Celălat cer, sunt celelealte capitole din această carte, care pun în faţa noastră ipostaze diferite, ale existenţei noastre. Care este de fapt, un imens şotron.
Astăzi, este o zi specială. Mi-am propus ca astăzi, să vă prezint o poveste frumoasă, a unei iubiri care transcende vremea şi timpurile. O poveste scrisă de Mark Levy : În altă viaţă. Tot un fel de şotron. Despre şotronul lui Cortazar, în curînd. Tare sînt curios, dacă măcar unii dintre dumneavoastră ştiţi cum se juca în copilărie, şotronul. Ştiţi ?
tibi, uite ca am prins si urmarea inainte sa ma culc.
Pe aici cred ca toata lumea a jucat sotron( apropo, de unde i-o veni numele?) dar, interesant mi se pare citind postarea ta, ca acest modest joc e cunoscut pana hat departe fiind si sursa de inspiratie pentru Julio Cortazar! Lumea e mica si oamenii se joaca sotron pretutindeni, prin urmare. Un sotron in copilarie, alt sotron pe drumul vietii.
Să vedem si povestea care urmeaza.
Somn usor 🙂
Bine nora ! Noapte buna ! 🙂
Vom vedea noi si de unde pro-vine termenul de şotron. 🙂
Buna dimineata si buna sa va fie inima!
😆
Da! Stiu cum se joaca sotronul! 🙂
Pe la noi, insa ii spuneam kotzka! (patrat) 😆
neata maya 😆
Pai spune regulile atunci !
I se mai spunea si iskola = scoala 😆
Chiar i se potriveste acest nume!
Interesant este ca in copilarie invatam „jocuri initiatice” pe care, poate, mai tirziu in viata nu stim (unii) sa le aplicam/intelegem!
tibi
😆
Servus!
Hai ca iti spun „regulile”!
Sint 8 „case” sub forma de patrat fiecare!
Aceste 8 patrate toate impreuna formeaza iskola = kotzka= scoala care trebuie „parcursa”/invatata!
Cifra 8 NU este aleasa intimplator! 🙂
La noi, jocul era asa : cinci patrate puse pe verticala, numerotate de la unu pina la cinci; patratul nr cinci era incadrat de alte doua patrate, respectiv sase si sapte, iar sus de tot era un cerc. Figura inchipuia un om cu picioarele apropiate si cu bratele intinse in laturi. Si dadeam cu o pietricica trebuind sa nimerim patratele pe rind, sa topaim intr-un picior, sa recuperam pietricica si tot asa. 🙂 🙂 🙂 La patratul nr cinci paseam cu ambele picioare, dar trebuia sa sarim cu spatele si sa aterizam invers in cerculet. Intoarcerea se facea topaind pe celalalt picior. 🙂 🙂 🙂
Trebuie parcursa/”invatata” fiecare kotzka!
Sint numerotate de la 1- 8!
Provocarea este data de o piatra (a destinului?) pe care trebuie sa o arunci pe rind in fiecare kotzka in ordinea precisa de la 1- 8!Nu ai „nimerit” 😦 ramii „o tura” afara!
Se arunca „piatra” pe rind in fiecare kotzka incepind cu NR1!
Primele 3 kotzka sint asezate una peste alta;sari intr-un picior!„Urci” 😆
Kotzka 4-5 sint asezate una linga alta! Uf,ce bine! 😆
Poti sa-ti tragi rasuflarea, sa te odihnesti,
sa te „gindesti”!!!
Urmeaza kotza 6! Hop si aici! Tot intr-un picior! 🙂
Ai grija,poti sa te balansezi,poti sa pui piciorul jos!
Ai gresit! Iesi si astepti sa iti vina iarasi rindul!
Daca ai fost dirz si hotarit 🙂 mergi innainte pina la kotzka 7- 8 unde , tot dirz si hotarit, 🙂 faci o intoarcere „spectaculoasa” in aer si te intorci cu fata spre „clasele” de la inceputul „scolii”! 😆
Esti mare! Esti voios! Esti puternic!
De acolo, cu soarele in priviri 🙂 pornesti innapoi (lectia trebuie repatata);ajungi in casa unde ai aruncat piatra.
O ridici!
Ura!!! 😆
Ai terminat clasa I!
tibi
😆 😆 😆
Si tot asa,pe rind trebuie sa parcurgi fiecare „clasa”!
Daca NU ai fost atent si ai gresit la aruncarea pietrei
(a destinului?) cineva ti-a ocupat „clasa”! 😦
Poti sa absolvi cele 8 „clase/nu”!
Ca si in viata!
Nu stiu daca se mai joaca acum asa ceva. Nu prea cred.
Hai nu te mai ntrista ! Era un joc frumos, care te invata sa lupti nu sa capeti totul dea gata cum au acum beizadelele obiceiul ! Hai rizi, ca imi place cind te vad voioasa ! 🙂 🙂 🙂
Se mai joaca! 😆
Chiar mi-a facut placere sa imi aduc aminte de acest joc!
😆
Ideea este ca atunci chiar ne jucam! 😆
Sotron = kotzka = iskola = joc „initiatic” pentru copii, folositor
(si) adultilor!! 😆
Joc al competitiei cu tine insuti si cu ceilalti!
Joc al perseverentei/rabdarii si al provocarii!
„Joc” al propriului liber arbitru ce trebuie adus in armonie cu al celorlalti! Daca NU, „rezultatul” depinde de cine este „mai puternic” si mai motivat!
Alte vremuri !
Trebuia sa ne ocupam timpul cu ceva. Erau jocuri de indeminare, de forta, de talent, etcetera; ascunselea, lapte gros, ce fac eu faceti si voi, turca, oarba, biza, cite si mai cite ! Era frumos. 🙂 🙂 🙂
Un alt Cortazar! Ernesto!
Superba melodie draga maya ! TKS! 🙂
Melodii absolut minunate, pe fondul unor imagini superbe ! 🙂
🙂 🙂 🙂
Ma bucur daca ti-au placut!
Postare noua ! 🙂
Ziua buna!
Tare mult am mai rabdat
Netul mi s-a innecat
Cum sa nu stiu sotron
Cand jucam pe beton
Toata lumea in parcare
Sarea in patratica mare
Ultima data am jucat
Acu 4 ani pe inserat
O seara placuta sa ai!
Netul e vai si vai
ziua buna !
Si pe aici are rateuri reteaua !
Petrecere frumoasa !
[…] următoarele sale opere ale unui autor important. Am mai semnalat două cărţi ale acestui autor. AICI şi […]